Infernul nu are ieșire de urgență
Scris de Roxana Turcitu • 3 July 2013 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Michael Grant
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Graal Soft
Numar pagini: 480
ISBN: 9786066093415
Primul volum al seriei „Disparuți” s-a încheiat cu o mică victorie a personajelor pozitive, însă problemele sunt departe de a se fi rezolvat. Așa cum bănuiam, gașca de antieroi nu a făcut decât să se pregătească de o nouă luptă, iar protagoniștii au în față un șir lung de probleme, ce par să nu se mai termine și nici să nu aibă vreo rezolvare. Pe lângă amenințarea palpabilă a grupului rival, Sam și cei câțiva oameni de încredere ai săi încearcă să facă față unor probleme cotidiene. Dintre acestea, lipsă hranei este de departe cea mai pregnantă. Pentru că nu te poți aștepta de la câteva sute de copii rămăși fără nici un fel de supraveghere să conștientizeze riscul unei risipe totale a resurselor, în condițiile unui prizonierat într-un spațiu ermetic. Și nici nu poți aștepta ca aceștia să se organizeze încă de la început pentru a nu ajunge într-o astfel de situație critică. Așa că nu este de mirare că de la debutul FAYZ - cupola sub care copiii s-au trezit deodată captivi, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai rău.
Titlul cărții are însă o dublă semnificație. Pentru că nu doar copii sunt flămânzi, ci și creatura din străfundurile fostei mine, cea care a dus într-un fel la apariția acestei situații nemaiîntâlnite. Iar faptul că aceasta și-a pus deja amprenta asupra minților câtorva dintre personaje înseamnă că ei, conștient sau nu, voluntar sau nu, vor acționa în așa fel încât să îi împlinească monstruasei ființe fiecare dorință. Iar scopul principal al acesteia este hrana. Deocamdată. Pentru că odată hrănită și cu ajutorul unor copii ce au câștigat abilități supranaturale, se va putea întrupa și își va putea părăsi adăpostul forțat din adâncul pământului. Țelurile mai îndepărtate ne rămân deocamdată ascunse, urmând probabil să le descoperim într-unul din volumele următoare. Pentru că deși Foamea se încheie într-o manieră relativ optimistă, pe protagoniști îi așteaptă încă destule încercări primejdioase.
Însă revenind la acțiunea acestui volum, trebuie să menționez că lucrurile încep să devină din ce în ce mai dificile chiar și în cadrul aceluiași grup. Copiii normali încep să se simtă inferiori celor care au acum abilități neobișnuite, iar cei câțiva mai îndrăzneți pornesc un adevărat război între oamenii obișnuiți și „mutanți”. Un aspect important este acela că în afară de câteva personaje mai importante, restul copiilor nu au idee despre ceea ce se întâmplă în realitate. Desigur, știu că mâncarea este pe sfârșite, știu că nu au cum să iasă din FAYZ și că există animale care au suferit mutații și au devenit acum creaturi ucigașe. Și știu, cel puțin la nivel superficial, că gașca lui Caine amenință să se răzbune. Însă nu au idee despre cât de gravă este situația de fapt. Nu cunosc planurile malefice ale lui Caine, nu sunt martori ai luptei pe care Sam și prietenii lui o au cu grupul acestuia, nu au habar de creatura din mină și nu își pot imagina cât de rău poate evolua totul. Așa că principala lor problemă rămâne mâncarea și conflictele stupide și total nenecesare. Deși în prima fază te-ai putea simți revoltat de atitudinea lor, până la urmă, este de înțeles de ce ei nu se concentrează pe ceea ce este mai important.
Majoritatea personajelor rămân la fel de frumos construite ca și în primul volum. În anumite momente, ajungi chiar să empatizezi și cu personajele negative, întrucât este destul de evident faptul că o gamă largă de factori a dus la alegerea taberei negative și că fiecare încearcă să supraviețuiască prin metodele cele mai ușoare și promițătoare. Am fost surprinsă să îl descopăr pe Sam mai puțin interesant decât în volumul anterior. Acesta pare genul de personaj capabil de fapte mari, însă care în față unei presiuni prea mari și prea îndelungate cedează. Evident, circumstanțele oferă o explicație mai mult decât satisfăcătoare pentru comportamentul său, însă cred că este imposibil pentru cititor să nu aibă impresia că este martorul unui regres. Faptul că volumul are parte de un deznodământ destul de ok pare să fie mai mult meritul celorlalte personaje decât al lui Sam.
Mi-a plăcut enorm perseverența prietenilor lui Sam, încăpățânarea lor de a nu ceda și de a duce lucrurile la capăt. Chiar și deciziile uneori greșite au un rol important, oferind un portret mai credibil decât ar fi făcut-o un șir de acțiuni în totalitate corecte. În acest fel, autorul nu te lasă deloc să uiți că personajele sale sunt totuși copii, majoritatea având sub 14 ani și făcându-te să te întrebi în nenumărate momente ce fel de personaj ai fi fost tu dacă ai fi schimbat locul cu vreunul din copiii din FAYZ și ce drum ai fi ales tu. Pentru că este destul de ușor să ai așteptări uriașe de la personaje sau să ai pretenția că acestea să acționeze corect, însă odată ce încerci să te pui în pielea acestora perspectiva este deodată total diferită. Așa că în lumina aceasta, orice greșeală pare deodată mai ușor de înțeles, orice slăbiciune este acceptabilă, iar gesturile eroice sunt cu atât mai mult demne de admirație.
Atenția este distribuită și în acest volum asupra mai multor personaje, autorul se concentrează adesea asupra unor detalii ce se vor dovedi mai târziu a fi extrem de importante iar tabloul final este unul complex și surprinzător. Nu pot decât să va recomand seria, pentru că analizând-o în ansamblu, este cu mult mai bună decât alte povești distopice publicate în ultimii ani.
height="600" class="alignleft size-full wp-image-22906" />
-
Plusuri
Complexitatea intrigii, modul surprinzător în care autorul reușește să îți ofere povestea ca pe un puzzle complicat și uimitor și realismul neașteptat al personajelor.
-
Minusuri
Aș fi tentată să trec aici câteva reacții greșite ale unora dintre personaje, întrucât în momentul în care citeam era imposibil că acestea să nu mă frustreze. Însă așa cum spuneam și mai sus, vorbim despre o poveste extrem de tensionată, în care presiunea se revarsă din toate punctele, apăsând asupra personajelor. Privindu-le deci obiectiv pe acestea, este nedrept să le judeci acțiunile și încercările de a supraviețui, chiar dacă acestea sunt uneori greșite sau dau naștere unor situații extrem de grave.
-
Recomandari
Bineînțeles, celor care au citit primul volum al seriei Dispăruți. Chiar dacă volumul Foamea oferă destule explicați cu privire la ceea ce s-a întâmplat în prima carte și ar putea fi citit așadar și independent, dacă așa se nimerește să îl găsiți, recomand totuși și parcurgerea primului roman din serie. Atât pentru o imagine mai completă a poveștii, cât și pentru că este păcat să nu parcurgeți și acea carte și să nu vă bucurați de o lectură atât de captivantă.