Titlu: 2312
Autor: Kim Stanley Robinson
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Numar pagini: 783
ISBN: 978-606-579-707-9

„Soarele este întotdeauna exact pe punctul de a răsări. Mercur se roteşte atât de lent, încât poţi să mergi suficient de repede pe suprafaţa lui stâncoasă pentru a rămâne în faţa zorilor, şi foarte mulţi procedează ca atare.”

Cumpără titlul în engleză

Peste 299 de ani, pe Mercur, Venus, Marte şi Saturn, se vor citi Emily Dickinson, Walt Whitman, Thoreau, Hawthorne, Beckett, Proust, Cervantes, Ibsen, Puşkin, se vor asculta Chopin, Wagner, Beethoven şi Stravinski, se va şti câte ceva despre Bruegel, Holbein, Goya, se vor aduce în discuţie Platon şi Aristotel. Nu mi-e clar dacă şi pe Terra – Kim Stanley Robinson nu lămureşte acest aspect. Terra romanului 2312 este un loc al celor care nu şi-au permis nimic mai bun şi care, complet lipsiţi de curiozitate, se mulţumesc cu slujbe repetitive într-un veşnic peisaj al suprapopulării.

În schimb, cei care au avut şansa să se nască pe alta dintre planetele populate ale sistemului solar se bucură de libertatea alegerii: joburile artistice, precum cel al mercurienei cu descendenţă chineză Swan Er Hong, aduc atât prestigiu, cât şi fonduri aproape nelimitate; joburile diplomatice, detectivistice şi de inginerie sunt la fel de avantajoase. În lumea imaginată de Kim Stanley Robinson, aproape nimeni nu are nevoie să se ocupe de ceva ce nu îi provoacă satisfacţie, iar informaţia de orice fel nu este doar accesibilă tuturor, ci şi dorită într-un grad mult mai mare decât ne-am aştepta în mod realist (duse sunt zilele pozelor cu pisici şi veveriţe de pe Facebook).

Conflictul iese la iveală timid în momentul în care o facţiune misterioasă eşuează în tentativa de a distruge singurul oraş de pe Mercur, Terminator – o bizarerie montată pe şine, pentru a fi în permanenţă ferită de puterea deplină a soarelui. Swan, artistă a terraformării, descoperă un mesaj lăsat de bunica decedată recent, care o trimite în căutarea aliaţilor săi împotriva quburilor (inteligenţe artificiale care se pot instala în creier sau purta sub formă de bijuterii şi care servesc drept asistenţi personali). Alături de Wahram de pe Titan şi sprijinită de la distanţă de bunicul Mqaret şi de inspectorul Genette, protagonista, ajunsă deja la vârsta de 135 de ani, va parcurge o călătorie care îi va învia interesul faţă de posibilităţile de prelungire a vieţii.

„Nu putem merge mai departe, trebuie să mergem mai departe; ei nu depăşeau niciodată momentul acela.
Aşa că au mers mai departe.”

Povestea SF gravitează undeva la marginea clasicilor genului, de unde probabil că numai o ecranizare nimerită ar putea-o salva de la uitare. Parafrazele precum cea de mai sus şi lipsa intenţionată de carismă a personajelor principale mi-au făcut-o simpatică, iar capitolele de „Liste” şi „Extrase” (din false tratate ştiinţifice) inserate printre cele ale naraţiunii propriu-zise mi-au lămurit destul de multe lucruri despre autor.

Adesea vesel şi imprevizibil, romanul propune un viitor cu plase de siguranţă, în care vulnerabilităţile apar drept ocazii de a fi ajutat de cei pe care, altfel, nu i-ai fi cunoscut. Adolescenţii de pe Mercur care îşi petrec ani întregi mergând spre vest pentru a vedea permanent răsăritul („solmergătorii”) şi centenarii care s-au familiarizat din motive discutabile cu înalta cultură occidentală a Terrei au în comun naivitatea celor ce nu au întâlnit deocamdată un act de răutate gratuită – au, adică, un aer uşor provincial, testează sentimente despre care au citit şi pe care ar vrea să le poarte chiar dacă acestea le sunt prea largi.

„Nonsensul măcinase marginile lucrurilor prea des în trecutul lui. El avea nevoie de ordine şi de un proiect; avea nevoie de deprinderi. În goliciunea momentelor de exfoliere, intensitatea experienţei deţinuse o tuşă de teroare – teroarea că nu va înmuguri niciun înţeles nou care să le înlocuiască pe cele vechi, acum pierdute.”

• Plusuri

  Unele pasaje reflexive (vezi mai sus), lucrate cu o mai mare atenţie decât cele de acţiune; descrierile plastice ale planetei Mercur.

• Minusuri

  Dialogurile destul de schematice şi repetitive; personajele secundare prea puţin conturate.

• Recomandari

  Fanilor convinşi ai SF-ului; celor cărora le-a plăcut trilogia Marte a aceluiaşi scriitor.