Titlu: Coraline
Autor: Neil Gaiman
Rating:
Editura: Arthur
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Florentina Hojbotă
Numar pagini: 168
ISBN: 978-606-804-480-4

Am făcut cunoștință cu Coraline mai întâi prin intermediul filmului și abia mai târziu am citit cartea. Ambele m-au fascinat foarte mult. În cazul filmului, pe lângă faptul că a fost vorba de experiența inedită, personajele au o forță deosebită, iar vocile le ajută mult să fie așa. Jocul scenic, deși vorbim de o animație, s-a imprimat în memoria mea ca ceva extrem de natural.Pe de altă parte, am perceput cartea ca pe un fel de completare la film (știu, sună anacronic, dar asta din cauză că am văzut filmul și apoi am citit cartea). Nu am fost avertizat de lipsa unor detalii care în film au reprezentat o bună parte a spectacolului, iar ilustrațiile (realizate de Chris Riddell) – diferite dar, în același timp, asemănătoare cu cele din film – au fost cumva surprinzătoare. Din aceste motive cred că toți cei care vor să trăiască experiența Coraline ar trebui s-o facă atât cu ajutorul filmului, cât și al cărții.

Cumpără titlul în engleză

Personajele

În film, forța personajelor transpare chiar de la început, în primul rând din cauză că impactul vizual este mare. Capete supradimensionate, păr albastru, corpuri hidos de gigantice sprijinite pe picioare subțiri ca scobitoarea, sunt imagini care reușesc să surprindă pe oricine, indiferent de vârstă. Și cu cât înaintează acțiunea, cu atât impactul devine mai mare. Lumea paralelă descoperită de Coraline evoluează într-un ritm abia sesizat, până când devine de nesuportat. Practic – pentru copii cel puțin – filmul s-ar putea încadra în genul horror, chiar dacă spre periferie.

Neil Gaiman tratează personajele ceva mai superficial în carte. Evident, nu se dezice de puterea de a crea personaje puternice din câteva creionări, dar cartea este mult mai scurtă decât filmul, așa încât spațiul pentru dezvoltarea lor lipsește. Povestea este spusă din perspectiva fetiței – care în carte este mult mai mică decât în film – iar acest lucru îi oferă avantajul de a deveni, pe departe, cel mai puternic și mai complex personaj. Lipsa lui Wyborne 'Wybie' Lovat (pentru că mai întâi am văzut filmul, am perceput această lipsă ca o „scăpare”) m-a întristat puțin. În film este un personaj foarte frumos, iar rolul lui este crucial. Faptul că în carte nu apare este un minus.

Ca în mai toate romanele lui Gaiman, personajele suferă constant de un sentiment de abandonare, cu care însă se luptă într-un mod optimist.

Lumea

Izolată, atât în film cât și în carte, lumea în care se petrece acțiunea este sumbră și se limitează la casa familiei Jones și împrejurimile acesteia și – o singură scenă – la un oarecare magazin din oraș. Celebru pentru predilecția sa spre lumi paralele, precum cele din romanele Nicăieri (Neverwhere), Băieții Anasi (Anansi Boys) sau Cartea cimitirului (The Graveyard Book), Neil Gaiman pune cea mai mare parte din acțiunea mini-romanului Coraline într-o astfel de lume, în care fetița reușește să intre, dar nu îi este chiar așa de ușor să iasă. Deși pare o intrigă destul de simplistă, ea se va complica pe parcursul cărții. Apar noi personaje, lucrurile degenerează până la denaturare completă, dar – tot ca în majoritatea romanelor autorului – totul revine la stadiul normal după ce fetia își arată curajul și disponibilitatea de a face sacrificii.

Lumea din film are însă o aparență deosebită. Nu a fost creată pe computer, ci este un platou miniatural, despre care Dakota Fanning, cea care îi împrumută vocea lui Coraline, spune: „Este un model real, cu substanță reală pe un platou real, cu haine reale.” Neil Gaiman completează, referindu-se la screening-ul 3D pe care tocmai îl urmărise: „M-a speriat. Și mă gândeam, de ce să fiu speriat? Eu am scris asta, știu ce se întâmplă în continuare.”

Și, fără nicio exagerare, ambii au dreptate.

Morala

Coraline face parte din genul de romane-fabulă, care la sfârșit lansează o morală. Și în film și în carte, morala evidentă este curajul și spiritul de sacrificiu pus în slujba familiei și a persoanelor dragi. Dar valențele finalului sunt multe. De altfel, ca și finalul, întreaga carte poate fi percepută pe diferite planuri de înțelegere. Poate fi văzută ca o călătorie inițiatică sau ca o lecție de luptă împotriva răului care ne înconjoară fie că ne place sau nu, ca o simplă aventură cu final fericit pentru copii sau ca o alegorie a consecințelor pe care le poate avea neglijența față de copii, ori chiar neastâmpărul și obrăznicia lor, a copiilor.

• Plusuri

  Și cartea și filmul sunt opere de calitate, care reușesc să țină cu sufletul la gură nu doar copiii, ci și adulții. Filmul oferă un impact vizual remarcabil, iar cartea – având în vedere și ediția de excepție pe care ne-o oferă editura Arthur – poate deveni ușor lectura preferată a copiilor.

• Minusuri

  Nu credeam să ajung vreodată să spun asta: am simțit acut lipsa lui Wybie, personaj foarte important în film, dar inexistent în carte. Evident, nu pot susține cu seriozitate că ar fi un minus, dar totuși, realitatea este asta: personajul ar fi făcut o figură extraordinară în carte.

• Recomandari

  În ciuda faptului că vorbim, în mod evident, de o carte pentru copii și de un film de animație, recomand Coraline tuturor părinților acelor copii care se decid să citească mini-romanul sau să vizioneze filmul. Nu vor fi dezamăgiți.