Cartea lui Charlie Mackesy este compusă din desene pline de semnificaţii şi scurte texte care au puterea de a vindeca sufletul. Patru personaje se întâlnesc şi îşi vorbesc, analizând viaţa, relaţiile dintre fiinţe şi sensul existenţei. Un băiat, o cârtiţă, un vulpoi şi un cal se împrietenesc şi pleacă la drum împreună. Îşi pun întrebări şi fiecare încearcă să găsească răspunsuri în hăţişul tulburător al vieţii. [Citeste tot Articolul]
Crenshaw este una dintre acele cărți care tratează un subiect delicat: copiii și sărăcia. Lipsurile materiale și frica de a nu mai avea un „acasă” lasă traume adânci asupra unui copil. Acesta conștientizează că nu are nicio putere, se simte neputincios și copleșit de situație (din moment ce nici adulții nu știu ce e de făcut). [Citeste tot Articolul]
Basmele și poveștile populare m-au fascinat de când mă știu. Chiar și acum, când am ajuns la o vârstă la care se presupune că ar trebui să știu mai multe (hahaha!) îmi permit să fiu pe deplin cucerit de istorisiri stranii cu ființe supranaturale și de legende urbane cel puțin dubioase. Cartea Pricoliciului, primul volum al trilogiei O istorie secretă a Țării Vampirilor – un proiect îndrăzneț, unic pe piața noastră de carte –, își propune să familiarizeze noua generație cu vechile povești, astfel încât acestea din urmă să nu riște să fie uitate. [Citeste tot Articolul]
Am văzut filmul realizat după Pânza Charlottei acum câțiva ani și mi s-a părut surprinzător de bun și de emoționant. Așa că, evident, nu am putut rezista să nu bifez această minunată cărticică pe lista cu opere citite, mai ales că noua ediție de la editura Arthur e atââât de drăgălașă! [Citeste tot Articolul]
Despre volumul de față nu știam mai nimic înainte să fi ajuns la mine. Singurele lucruri de care eram sigur 100% au fost următoarele: Acolo unde nu mai e trotuar e o carte pentru copii, are o copertă foarte drăguță și din descrierea editurii aflăm că auorul ne invită într-o „lume în care îţi speli umbra şi plantezi diamante în grădină, unde ghetele zboară şi crocodilii merg la dentist”. Așa că imaginați-vă surpriza mea când m-am trezit față în față o colecție de poezii. Iar eu nu mă împac prea bine cu poeziile :D.
„A fost odată ca niciodată un băiat numit Milo care nu știa ce să facă cu sine însuși – nu doar în anumite momente, ci permanent.
Când era la școală tânjea să fie afară, iar când era afară tânjea să fie înăuntru. Pe drum se gândea să ajungă acasă, iar când ajungea acasă, se gândea să plece. Oriunde s-ar fi aflat, dorea să fie altundeva, iar când ajungea altundeva se întreba de ce-și dăduse atâta osteneală. Nimic nu-l interesa cu adevărat – cel mai puțin, lucrurile care s-ar fi cuvenit să-l intereseze.” [Citeste tot Articolul]
„Tata încerca din răsputeri să se dezlege, în timp ce domnul Bengescu s-a apucat să danseze în jurul copacului scoțând tot felul de urlete. Ce ne-ar fi plăcut să stăm să ne uităm la Tata și la domnul Bengescu cum se distrează și cum fac giumbușlucuri! Dar ne-a chemat Mama la masă, după care ne-am dus toți în camera mea să ne jucăm cu trenulețul electric. Habar n-aveam că lui tata îi place atât de tare să se joace de-a cowboy-ii. Pe seară, când am coborât, domnul Bengescu plecase de mult. Doar Tata era încă legat de copac, urla și se tot schimonosea. E grozav să știi să te distrezi de unul singur, n-am ce zice!”
Copyright ©2011 Bookblog.ro