Titlu: Filosofia vinului
Autor: Béla Hamvas
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Laszlo Attila Hubbes
Numar pagini: 112
ISBN: 978-606-588-652-0

Deoarece se spune despre poporul maghiar că este pătimaș, chiar dacă nu se exteriorizează întotdeauna, ei bine, volumul de faţă devine o dovadă vie în acest sens. Rar mi-a fost dat să citesc un eseu mai plin de pasiune faţă de bucuriile gurmande ale vieţii. Ne întâlnim cu un autor maghiar pasionat de filozofii orientale şi de mitologii precum, la scară mai mică, al nostru Mircea Eliade şi care, multă vreme, a fost ţinut departe de atenţia publicului.

Béla Hamvas abordează viaţa cu frenezie şi face din vin când o metaforă a hedonismului masculin, când un act estetic de sărbătorire a vieţii. Directeţea discursului său despre vin în calitatea lui de plăcere complexă, care nu trebuie irosită, se evidenţiază în pilde memorabile: ,,Regula băutului este aceeaşi cu cea a dragostei: oricând, oriunde, oricum. Dar şi aici, ca şi acolo, toate circumstanţele sunt importante. Naturii vinului să i se asorteze sezonul şi ora zilei. Există vin de trândăvit, vin cochet, vin de povestit, vin tragic. Dai dovadă de cea mai mare nesimţire ca de exemplu, la un jovial ospăţ în familie să bei un vin dramatic. La fel, este totală lipsă de gust ca la o masă festivă oficială să se bea un vin vicios. Dacă eşti singur, sub cerul liber, caută întotdeauna o perspectivă, vinului îi place înălţimea şi panorama, şi îi place să privească în sus.’’

O imaginaţie vizuală debordantă îl obligă pe filozoful ocazional al vinului să pună în scenă decoruri şi asortări ale licorii cu ambientul. ,,Regizorul’’ cataloghează individul după modalitatea în care bea licoarea invocată. De pildă, vinurile trebuie asortate precis cu ora, contextul, anotimpul, compania, un exemplu cel puţin interesant fiind formula ,,Castane, crizanteme şi vin nou!’’ pe care o consacră autorul. Sensibilitatea consumatorului şi simţul său artistic se reflectă tot în actul de a bea vinul, tocmai de aceea, Béla Hamvas îi evidenţiază pe artişti considerând că ei trebuie să bea numai vin nobil din cele mai fine podgorii, cum ar fi Csopak şi Aracs.

Apoi, la jumătatea cărţii, beneficiem de o hartă a zonelor viticole maghiare, ceea ce poate fi foarte util unei călătorii oenologice. Precum un Emil Brumaru al lor, autorului îi era cu neputinţă să nu asocieze vinul cu erotismul feminin. Béla Hamvas probează faptul că vinul bun dezinhibă, eliberează sexualitatea feminină în ce are ea mai benefic pentru posesoare, dar şi pentru… degustătorul îndrăgostit.

Vechimea, arta şi nobleţea acestei băuturi ne obligă la ritualizare, consideră Béla Hamvas. Bând vinul bun, în contextul potrivit, cu oamenii care ne inspiră, ajungem să ne descoperim pe noi înşine şi evoluăm spre împăcarea de sine: ,,Dacă cineva a băut corect toată viaţa, vinul face din el un om eliberat total la bătrâneţi.’’ În orice caz, pentru Béla Hamvas vinul devine o cheie spre profunzimea vieţii. Iluminativ și eliberator, vinul rămâne o experiență senzorială care ne propulsează în plin spirit chiar dacă pe o cale atipică, trupească, generând o ,,beţie’’ specifică, numită de vechii greci ,,entuziasm’’.

• Plusuri

  Bucuria de a trăi, debordantă, a acestui autor se infuzează în eseu și îl contaminează benefic pe cititor.

• Recomandari

  Tuturor celor care credeau că au deja suficientă cultură gastronomică şi destul rafinament, dar se înşelau.