Titlu: Carantina
Autor: Greg Egan
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-569-957-4

Dacă teoria relativităţii e greu de cuprins de omul cu o pregătire medie, mecanica cuantica dă dureri de cap chiar şi specialiştilor. Deşi e la baza lumii în care trăim cu toţi, legile ei par desprinse dintr-o halucinaţie, cu obiecte ce nu se pot hotărî dacă sunt particule sau unde, există în acelaşi timp în mai multe locuri şi mai multe stări - ce-i drept cu o probabilitate bine determinată -, se pot materializa sau dispărea instantaneu, dar în acelaşi timp atât de fragile încât la prima tentativă de măsurare îşi pierd proprietăţile magice şi decad într-o singură stare. Cu toate acestea, Greg Egan porneşte în "Carantina" de la ideea că proprietăţile acestea deosebite şi contra-intuitive ale lumii cuantice pot apărea şi la nivelul macroscopic al realităţii de zi cu zi şi construieşte pe baza aceasta un roman captivant. Ce-i drept, pe el îl ajută şi formaţia de matematician.

Romanul nu se mulţumeşte însă cu mecanica cuantică şi se extinde de aici pe mai multe planuri. Avem şi un fel de contact cu extratereştrii, scurt şi fără drept de apel: în 2034, Sistemul Solar este izolat instantaneu într-o Bulă de provenienţă necunoscută similară cu orizontul unei găuri negre întoarse pe dos. Obiectele care încearcă să se apropie de ea încetinesc la nesfârşit până devin practic nemişcate, fără să o atingă niciodată. Fără o posibilitate de a investiga exteriorul e greu de format o explicaţie, dar consensul e că a fost ridicată de o rasă inteligentă. În cursul romanului, se conturează o motivaţie pe cât de originală pe atât de neobişnuită: Universul şi celelalte fiinţe există ca şi obiectele cuantice într-o suprapunere infinită de stări şi posibilităţi, pe care creierul uman o distruge prin observaţie pentru a crea o lume liniară, cauzală, cu o singură stare existentă la un moment dat. Pentru aceste forme complet străine de viaţă, aceasta echivalează cu un genocid la o scară galactică, iar Bula e modalitatea lor de a se proteja de distrugerea involuntară provocată de privirea umană îndreptată către Cosmos. Și prin asta romanul explică principiul antropocentric al cosmologiei - existăm într-un Univers potrivit pentru viaţa umană pentru că l-am "ales" noi înşine dintre nenumăratele posibilităţi existente - şi paradoxul lui Fermi - nu am întâlnit extratereştrii pentru că le-am anulat existenţa observându-i.

Prezentarea societăţii şi tehnologiei celei de-a doua jumătăţi a secolului 21 are şi ea un rol indispensabil. Sunt prezentate pe larg în special metodele de modificare corporală devenite ceva obişnuit în cele mai variate scopuri, de la cele medicale - pigmentarea genetică a pielii australienilor pentru evitarea efectelor negative ale razelor ultraviolete - la cele profesionale sau pur şi simplu pentru a fi în ton cu ultima modă. Modificările neurale cu ajutorul nano-maşinilor sunt foarte răspândite, rezultând în programe speciale numite modifuri care rulează chiar în interiorul creierului uman. Gama lor merge de la jocuri la hărţi şi traduceri pentru turişti, software care oferă control asupra stărilor de veghe şi somn, ba chiar poate filtra anumite evenimente neplăcute din visele purtătorului, precum şi programe specializate pentru personalul de securitate, care îmbunătăţesc reflexele, simţurile şi reduc emoţiile şi senzaţiile care pot distrage în momente de criză.

Acţiunea efectivă se desfăşoară mult după apariţia Bulei, la peste 30 de ani, când efectele imediate ale fenomenului - de exemplu tulburările psihice ca Delirul Bulei - au început să se estompeze. Intriga e predominant poliţistă, personajul principal fiind chiar un fost om al legii devenit detectiv particular după moartea soţiei într-un atentat organizat de organizaţia anarhistă "Copiii Abisului" - una din consecinţele Bulei care nu dă semne de dispariţie. Nick Stavrianos e angajat de un anonim să investigheze dispariţia Laurei Andrews, o pacientă de 32 de ani a Institutului Hilgemann, ale cărei leziuni cerebrale congenitale au condamnat-o încă de la naştere la o viaţă de legumă. E greu de imaginat cine ar vrea s-o răpească, iar cazul devine şi mai bizar când un fost coleg, acum angajat al Institutului, îi informează pe Nick că pacienta debilă a mai "evadat" în două ocazii, fiind recuperată în apropierea Institutului. Cercetând cantităţi imense de date livrate de diferiţi hackeri sau colectate prin forţe proprii, urma Laurei apare în Noul Hong Kong, unde a fost transportată clandestin sub acoperirea repatrierii unui cadavru. Încercând să pătrundă în clădirea unde era ţinută, Nick este capturat de personalul de securitate, dar, în loc să-i fie ştearsă memoria într-un mod brutal sau să fie omorât, este recrutat de Ansamblu, organizaţia din spatele acelei firme de cercetare. Loialitatea lui e asigurată de un modif de fidelitate, care dă naştere la dileme interioare interesante despre identitate şi libertatea de alegere a individului. Ba mai mult, odată ce ia contact cu alţi purtători de modif, Nick descoperă că aceştia au format un nucleu alternativ al Ansamblului, Canonul, pe baza logicii circulare că ei sunt singurii cu adevărat loiali organizaţiei şi scopului obscur al acesteia. Conform definiţiei incluse în modif, Ansamblul e asimilat unui concept existent în fiecare dintre cei modificaţi, în loc de o organizaţie obiectivă exterioară; o aluzie interesantă la felul în care a fost explicată uneori religia ca un proces intern al creierului.

Legătura dintre Laura, răpirea şi studierea ei de Ansamblu şi apariţia Bulei se face mai târziu în carte, dar până atunci sunt destule puncte de interes. Pasajele cu explicaţii istorice devin poate plictisitoare pentru anumiţi cititori, dar mie mi s-au părut indispensabile. Cum altfel am putea afla despre fondarea New Hong Kong-ului şi evenimentele care au dus la ea sau despre apariţia şi motivaţiile - sau mai degrabă lipsa lor - "Copiilor Abisului"? Ca să închei, "Carantina" e o mostră excepţională de hard SF, probabil mai greu de digerat pentru unii, dar fascinantă prin perspectiva unică a lumii pe care o imaginează în paginile ei.

de George Moga