Carantina
Autor: Greg Egan
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-569-957-4
Dacă teoria relativităţii e greu de cuprins de omul cu o pregătire medie, mecanica cuantica dă dureri de cap chiar şi specialiştilor. Deşi e la baza lumii în care trăim cu toţi, legile ei par desprinse dintr-o halucinaţie, cu obiecte ce nu se pot hotărî dacă sunt particule sau unde, există în acelaşi timp în mai multe locuri şi mai multe stări - ce-i drept cu o probabilitate bine determinată -, se pot materializa sau dispărea instantaneu, dar în acelaşi timp atât de fragile încât la prima tentativă de măsurare îşi pierd proprietăţile magice şi decad într-o singură stare. Cu toate acestea, Greg Egan porneşte în "Carantina" de la ideea că proprietăţile acestea deosebite şi contra-intuitive ale lumii cuantice pot apărea şi la nivelul macroscopic al realităţii de zi cu zi şi construieşte pe baza aceasta un roman captivant. Ce-i drept, pe el îl ajută şi formaţia de matematician.
Romanul nu se mulţumeşte însă cu mecanica cuantică şi se extinde de aici pe mai multe planuri. Avem şi un fel de contact cu extratereştrii, scurt şi fără drept de apel: în 2034, Sistemul Solar este izolat instantaneu într-o Bulă de provenienţă necunoscută similară cu orizontul unei găuri negre întoarse pe dos. Obiectele care încearcă să se apropie de ea încetinesc la nesfârşit până devin practic nemişcate, fără să o atingă niciodată. Fără o posibilitate de a investiga exteriorul e greu de format o explicaţie, dar consensul e că a fost ridicată de o rasă inteligentă. În cursul romanului, se conturează o motivaţie pe cât de originală pe atât de neobişnuită: Universul şi celelalte fiinţe există ca şi obiectele cuantice într-o suprapunere infinită de stări şi posibilităţi, pe care creierul uman o distruge prin observaţie pentru a crea o lume liniară, cauzală, cu o singură stare existentă la un moment dat. Pentru aceste forme complet străine de viaţă, aceasta echivalează cu un genocid la o scară galactică, iar Bula e modalitatea lor de a se proteja de distrugerea involuntară provocată de privirea umană îndreptată către Cosmos. Și prin asta romanul explică principiul antropocentric al cosmologiei - existăm într-un Univers potrivit pentru viaţa umană pentru că l-am "ales" noi înşine dintre nenumăratele posibilităţi existente - şi paradoxul lui Fermi - nu am întâlnit extratereştrii pentru că le-am anulat existenţa observându-i.