Titlu: Fiica Pierdută
Autor: Gill Paul
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2019
Traducere: Irina-Marina Borțoi
Numar pagini: 420
ISBN: 978-606-33-4112-0

Destinul tragic al familiei ultimului țar al Rusiei a generat o fascinație greu de egalat în rândul istoricilor, scriitorilor, dar și a publicului larg. Mărturie stau sutele de cărți, documentare, filme, piese de teatru, opere de artă care au încercat să imagineze o istorie contrafactuală în care membrii familiei Romanov își continuă existența dincolo de evenimentele tragice din 1918. Este, probabil, firesc să fie așa atunci când realitatea curmă în mod neînțeles destinele a șapte oameni care au plătit pentru vina de a fi ceea ce au fost – familia conducătoare a Imperiului Țarist. Nu discutăm aici neapărat de responsabilitatea politică a țarului Nicolae al II-lea sau a țarinei Alexandra (s-a scris mult pe această temă și o concluzie definitivă nu pare să se impună chiar și la atâta vreme de la evenimentele din 1918), ci ne referim mai mult la cei cinci copiii ai cuplului imperial care și-au urmat părinții și destinul fără a împărtăși vreo vină pentru o istorie crudă și nedreaptă pe care nu au avut cum să o influențeze.

Astfel, scriitoarea Gill Paul, care are la activ mai multe cărți de ficțiune istorică, având ca personaje principale membrii ai familiei Romanov, revine cu Fiica Pierdută – un roman încărcat de emoție, care pornește de la ideea că Marea Ducesă Maria (a treia fiică a cuplului imperial rus) ar fi supraviețuit masacrului din noapte de 16 spre 17 iulie 1918. O fată frumoasă, sociabilă, onestă și plină de viață, Maria visează la o dragoste perfectă. O va găsi, dar cu totul altfel decât și-ar fi imaginat.

Acțiunea cărții merge pe două planuri distincte care se vor uni la finalul poveștii. Pe lângă povestea marii ducese Maria, se construiește și cea a lui Val Doyle, o tânără din Australia care trăiește o viață nefercită alături de soțul ei. Val pornește în căutarea adevărului după ce aude mărturisirea tatălui ei în ultimele clipe ale vieții acestuia: „N-am vrut să o omor.”

Două femei, două destine, două povești despre a fi puternic și a rezista în fața dificultăților, nedreptăților și abuzurilor vieții și istoriei.

Nu vreau să vă ofer prea multe detalii despre poveste și personaje, vă las plăcerea lecturii și emoția evenimentelor și a turnurilor neașteptate de destin, dar vreau să închei această recenzie cu observația pertinentă a scriitoarei care are marele merit de a fi readus la viață o epocă de mult uitată și personaje care ar fi putut fi mult mai mult decât au fost.

„Măcelul a avut loc în secolul al XX-lea, iar familia se filma de multe ori cu aparatul de filmat, așa că îi puteți găsi pe YouTube plimbându-se prin grădinile palatelor, vâslind pe mare și jucându-se cu marinarii de pe iahtul regal. Fetele sunt frumoase și complet inocente, însă s-au născut în familia nepotrivită la momentul nepotrivit. Ar fi putut fi mame și bunici, soții și iubite, fermiere sau artiste sau autoare. În romanele mele, sunt”.

• Plusuri

  Stilul narativ simplu, de o mare claritate și folosind elemente vizuale puternice care conturează o poveste ce se citește pe nerăsuflate.

• Recomandari

  O carte frumoasă, emoționantă, care combină evenimentele istorice cu ficțiunea, și ne face să visăm pentru o clipă la tot ceea ce ar fi putut fi dacă istoria nu ar decis altfel.