Titlu: Dansatoarea lui Degas
Autor: Kathryn Wagner
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Adriana-Carmen Racoviță
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-689-660-7

Ce se întâmplă atunci când aduci în același roman lumea fascinantă a baletului prezentată atât din fața cât și din spatele scenei dar și unul dintre cei mai importanți pictori ai secolului XVIII, figură distinctivă a curentului impresionist?

În principiu obții un roman care merită citit și pe care l-am devorat într-o zi leneșă de duminică.

Kathryn Wagner prezintă povestea unei provinciale, Alexandrie, destinată unui trai simplu, într-un mic orășel francez, a cărei singură ambiție este să aibă un trai mai bun decât al mamei sale și să nu fie nevoită să se căsătorească din considerente sociale ci din dragoste. Cursul lin al vieții se schimbă definitiv atunci când nevasta unui nobil o vede dansând în piață, într-o zi de duminică și îi sădește ideea că ar putea ajunge una dintre prestigioasele și grațioasele balerine ale Operei din Paris.

Dar de la un simplu gând, la orașul luminilor e o cale lungă, marcată de multă muncă și de îndârjirea de a reuși cu orice preț și în orice fel. Chiar dacă asta însemnă un rol umilitor de servitoare la studioul de balet, aflat la o distanță considerabilă de casă, în schimbul orelor gratis de dans. Sau de grădinăreasă atunci când mama ei dorește să îi ofere un avantaj în fața celorlalte fete cu care ar concura la Paris și îi dă o educație care să-i deschidă ușile în societate sau măcar cele spre statutul de lorette – amantă cu acte a unui nobil și patron al Operei.

Și totuși lumea baletului ascunde sub zâmbete, mișcări grațioase și tutu-uri din voal o altă lume hâdă și imorală din care eroina încearcă din răsputeri să se sustragă și să-și păstreze valorile și integritatea intacte.

Întâlnirea acesteia cu Degas este accidentală și enervantă la început deși pe parcurs se dezvoltă într-o prietenie frumoasă și reciproc avantajoasă, atâta timp cât sentimentele nu-și croiesc loc între penson și pânza de tablou.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman este modul în care sunt juxtapuse experiențele personajelor, alternând mereu între inocență și desfrânare, între strălucirea luminilor scene și întunecimea invizibilă a Camerei Verzi. Asemeni maieștrilor impresioniști, și autoarea acestui roman se joacă cu luminile și umbrele pe care le aruncă hazardul vieții atât asupra balerinelor cât și asupra pictorului titular.

Apoi ar mai fi Parisul acelor ani, înainte de răsturnarea monarhiei și de detronarea lui Napoleon al III-lea, cu frumusețea dată de lucrurile mici dar esențiale ca rochiile somptuoase din buticuri, dulciurile care-ți fac cu ochiul din vitrine sau ceaiul de pere servit pe terasa unei cafenele în timp ce observi oamenii de pe stradă. De asemenea aș mai puncta la capitolul descrieri și pe cea a orășelului din care provine Alexandrie și care mi-a amintit cumva de Parfumul lui Suskind și de abilitatea sa de a transpune perfect pe pagină viața din acele colțuri pitorești.

Dincolo de finalul enervant de banal nu prea am ce să reproșez acestei cărți care mi-a permis să mă cufund într-o lume de vis a artelor frumoase.

Și la final o melodie care să se „asorteze” cu romanul.

• Plusuri

  Îmbinarea dintre lumea artelor plastice dominată de impresioniști și de avântul respectivului curent și cea a baletului.

• Minusuri

  Finalul care a stricat frumoasa poveste despre ascensiunea unei balerine.

• Recomandari

  Celor ce doresc să se avânte în lumea pictorilor și a balerinelor și eventual să-și țeasă o poveste în jurul celebrei serii de tablouri a lui Degas.