Titlu: 17
Autor: Kenzaburō Ōe
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Roman Pașca
Numar pagini: 104
ISBN: 978-973-46-4534-3

Adolescența este o vârstă a schimbărilor, uneori a răzvrătirii, o perioadă în care fiecare se crede singur împotriva tuturor. Deci nu e de mirare că o mulțime de autori își aleg ca subiect pentru lucrările lor tocmai această perioadă mai... specială. Cu toate că mulți se folosesc de adolescență pentru a da naștere unor personaje de-a dreptul teribiliste, aflate la limita veridicității, cu scopul de a șoca, mai sunt și autori care nu se folosesc de astfel de mijloace doar pentru a epuiza tiraje colosale într-o secundă și reușesc să contureze povești și personaje realiste.

Nu știam ce așteptări să am de la această carte. Descrierea de pe coperta 4 e destul de vagă și, recunosc, nu mi-a stârnit interesul. Am ales, în schimb, să citesc 17 deoarece eram curios să descopăr cât mai multe lucruri despre o nouă cultură și îmi doream de mult să bifez și un roman din Țara Soarelui Răsare în lista mea de lectură. Am fost foarte încântat să descopăr o poveste alertă, care nu mi s-a părut în niciun moment grăbită (în ciuda faptului că romanul abia dacă trece de 100 de pagini), un protagonist cu o voce puternică și, per total, o carte care mi-a rămas întipărită în minte multe zile după ce am terminat-o.

Seventeen, personajul principal, în ciuda vârstei destul de fragede, privește viața și tot ce îl înconjoară prin ochii unui adult și are niște idei fixe, foarte întemeiate, despre politică și viața socială. Nu de puține ori ajunge în belele tocmai din cauza acestora, însă nu renunță la nimic din ceea ce crede și asta l-a făcut să strălucească în ochii mei. Seventeen are parte de o transformare spectaculoasă, de la adolescentul timid, care își petrecea timpul liber singur, la bărbatul puternic și sigur pe sine de la sfârșitul romanului.

Totuși, deși protagonistul se remarcă prin acea schimbare uluitoare, restul personajelor mi s-au părut slab conturate, cu personalități aproape inexistente (în special membrii familiei eroului). Cred că asta e din cauză că romanul este mai mult un jurnal al lui Seventeen și se concentrează pe gândurile și trăirile lui.

Cum nu am avut așteptări de niciun fel de la această carte, pot spune că nu m-a dezamăgit decât în privința personajelor secundare. 17 este povestea adolescentului privit cu reproș și superioritate de către societate, povestea schimbărilor specifice vârstei pe care fiecare ar trebui să o citească.

• Plusuri

  Realismul poveștii și dezvoltarea spectaculoasă a protagonistului.

• Minusuri

  Personajele secundare unilaterale.

• Recomandari

  În primul rând adolescenților, pentru că se vor regăsi măcar în unul dintre gândurile lui Seventeen, dar și celor trecuți de această vârstă și care își doresc să citescă o poveste scurtă care să le amintească puțin de vremurile trecute.