Titlu: Scrisoarea pierdută de la Auschwitz
Autor: Anna Ellroy
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Ioana Petridean
Numar pagini: 476
ISBN: 978-606-793-995-8

Anna Ellroy dedică Scrisoarea pierdută de la Auschwitz tuturor femeilor pe care timpul le-a uitat. Un gând frumos care însoțește o carte greu de citit, o carte care are foarte multă forță narativă și care aproape epuizează resursele de emoție și empatie ale cititorului… pregătit să citească o poveste despre Holocaust, dar poate mai puțin pregătit să parcurgă și o altă poveste despre abuz fizic și emoțional, violență domestică și dependență.

În Berlinul anului 1989, în vreme ce Zidul Berlinului se prăbușește pentru a face loc unei lumi noi, Miriam Winter caută să înțeleagă trecutul părinților ei și propria ei căsnicie cu un bărbat care o abuzează fizic și emoțional. Henryk, tatăl lui Miriam, se luptă cu boala, iar medicii nu îi dau șanse de supraviețuire. Într-unul din episoadele de delir cauzate de boală, Henryk rostește numele unei femei: Frieda, iar Miriam pornește pe urmele acestei Frieda pentru a descoperi cine este și ce rol a jucat în viața tatălui ei.

Henryk este supraviețuitor al teribilului Auschwitz, iar Frieda s-a aflat încarcerată în lagărul nazist de la Ravensbruck. Au fost iubiți, deși Henryk era profesorul ei de la facultate și un bărbat căsătorit. O iubire care va înfrunta vremurile și oamenii, și va supraviețui în cel mai neașteptat mod.

Miriam găsește o uniformă de deținută din lagărele naziste ale anilor 1940, ascunsă printre lucrurile mamei sale decedate, iar în tivul rochiei, descoperă, din întâmplare, scrisorile Friedei către Henryk, care sunt nu numai o dovadă a dragostei lor, dar și o mărturie cutremurătoare a experimentelor medicale îngrozitoare pe care naziștii le-au făcut pe deținutele evreice și nu numai. Este vorba despre acele Rabbit girls (de altfel, acesta este și titlul romanului în limba engleză), care au fost mutilate și, uneori, ucise, de medicii criminali ai Reich-ului nazist.

Ca și alte cărți despre Holocaust, Scrisoarea pierdută de la Auschwitz pune și problema situației supraviețuitorilor, care, de multe ori, s-au simțit vinovați pentru simplul fapt că au trăit, în timp ce atâția alții nu au reușit să rămână în viață, sau au păstrat tăcerea asupra acelei perioade din viața lor, ascunzând familiei experiențele prin care au trecut. Uneori, cei vinovați de atrocitățile petrecute în lagărele naziste nu au plătit pentru faptele lor sau au dispărut, pur și simplu, fugind din calea justiției.

„În Est (Germania de Est), Holocaustul nici n-a avut loc. Nu s-a vorbit niciodată despre asta. Comuniștii credeau că germanii din Est nu putea fi învinovățiți, nici măcar parțial, pentru Holocaust. Toți cetățenii au fost complet exonerați de vină, fără a se face investigații. Iar victimele n-au primit niciun fel de sprijin. Comunismul a fost iubitor de pace. A trebuit să înghițim poveștile alea ca pe niște realități istorice.”, spune unul dintre personajele romanului, reflectând asupra istoriei postbelice.

Scrisoarea pierdută de la Auschwitz este o carte cutremurătoare despre suferințe mai vechi și mai noi, despre iubiri pierdute și regăsite, și despre Speranță... speranța care ne ține de mână atunci când traversăm întunericul în drumul spre... lumină.

• Plusuri

  Măiestria autoarei, care îmbină date istorice, observații psihologice, planuri narative și voci diferite pentru a spune o poveste emoționantă.
  Mesajul romanului care ne spune că a renunța nu este niciodată o opțiune, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și de cât de improbabilă pare supraviețuirea.

• Recomandari

  O carte profundă, extraordinară care marchează debutul unei scriitoare de urmărit și citit în anii ce vin.