Titlu: Între Capșa și Corso
Autor: Vlaicu Bârna
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-46-4433-9

„Oamenii care treceau la acea oră de prânz pe Calea Victoriei au auzit vociferări, zgomot de mese răsturnate și pahare sparte, iar în ușa larg deschisă a localului numit Terasa Oteteleșanu a apărut, grăbit și roșu la față, un domn scund, într-un costum de lustrin negru, care, la întrebarea pusă de un curios oprit pe trotuar, a răspuns din mers, graseind cu o anume emfază: „Se bat scrrrriitorrii...”. ”

Vlaicu Bârna ne oferă oportunitatea de a cunoaște o parte din viața culturală românească a anilor 1930 dar și de mai târziu. Trebuie să recunosc că pentru mine această carte a fost o experiență minunată și parcă tot timpul aș fi vrut să știu mai multe și mai multe...

Vlaicu Bârna este în primul rând poet, gazetar și membru al cenaclului Sburătorul. Memorialistica pe care a scris-o trece cu măiestrie de la portrete ale unor personalități precum: Cezar Petrescu, Cioran, Ion Vinea, Camil Petrescu, Sadoveanu etc., la dialoguri și polemici de toate tipurile, surprinse în cafenelele și restaurantele de vârf.

Cafeneaua Capșa și braseria Corso sunt locurile unde toată lumea bună se întâlnește: scriitori, jurnaliști, artiști etc. Aici este locul unde se discută politica, se comentează arta, cărțile și tot ceea ce este nou. Vlaicu Bârna are harul povestirii și dă dovadă de o memorie fantastică, volumul său cuprinzând frânturi de conversații, scene și diverse întâmplări care ne fac să intrăm în atmosfera vremii.

Mi-a plăcut foarte mult și faptul că există câteva capitole care fac referire și la alte orașe ale țării, precum: Sighișoara, mon amour, Craiova interbelică sau Despre Clujul anilor ’20. Pot spune că nimic nu-ți oferă o imagine mai amplă a unei perioade istorice precum o face o astfel de carte.

• Plusuri

  Stilul de a povesti al lui Vlaicu Bârna este energic, sare de la o amintire la alta cu ușurință, totul se leagă și acoperă cam tot ce se întâmpla în acea perioadă.

• Recomandari

  O recomand cu căldura tuturor celor ce vor să știe cum era viața culturală românească din perioada interbelică și puțin după război. Această carte nu trebuie ratată!