Infinita călătorie a devenirii cu Yalom
Scris de Alice Teodorescu • 5 November 2020 • in categoria Biografii/Memorii
Autor: Irvin D. Yalom
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Florin Tudose
Numar pagini: 400
ISBN: 978-606-980-018-8
Memoriile unui psihiatru — un subtitlu care ascunde o mie de povești înșirate într-o viață lungă, plină, în care se amestecă știința și filosofia.
„Cu cât citeam mai multă filosofie, cu atât realizam ce multe idei profunde ignora psihiatria. Regretam că dețineam o bază atât de șubredă în filosofie, și în domeniile umaniste în general, fiind tot mai hotărât să mă ocup de aceste goluri în educația mea.”
Am stat mult în cumpăna alegerii unui citat din memoriile lui Yalom, pentru că fiecare pagină dezvăluite o altă latură a omului care se povestește și reamintește, odată ajuns la 85 de ani. E genul acela de carte în care vrei să subliniezi fiecare frază și să memorezi cât mai multe din înțelepciunea gânditorului care, deși nu este filosof, are profunzimele unei interdisciplinarități dobândite din studiu, experiență de viață, interacțiuni analizate și multe altele.
Recunosc faptul că recenzia de față mi-e colorată de recentul eveniment-interviu realizat pentru The School of Life, probabil unul dintre ultimele pe care Yalom a ales să le mai țină pentru organizația creată de altfel de un alt gânditor al vremii, de această dată filosof cu aplecări către psihologie, Alain de Botton. În eveniment, ca de altfel și în carte, psihiatrul (ajuns acum la 89 de ani) și-a arătat vulnerabilitățile în timp ce și-a analizat atent viața, parcursul, cariera în domeniu, dar mai ales umanitatea și limitările sale.
Alegând să își prezinte viața încă din copilărie, să își portretizeze părinții (imigranți care au luptat pentru un trai decent), să arate evoluția lungii relații cu soția sa, Marilyn, cât și complexitatea unei vocații pe care o iubește, Irvin Yalom nu doar că se întoarce în această Călătorie către sine, cât continuă un proces fără sfârșit - psihoterapia. De altfel, latura sa de scriitor strălucește în explicarea procesului terapeutic, inclusiv cel „aplicat sieși” — analiza iubirii, a ce înseamnă o familie, frica de moarte, toate își dau întâlnire într-un caleidoscop de ani și amintiri.
Nu sunt deloc un fan al memoriilor și scrierilor autobiografice, dar uneori mă „îndrăgostesc” de câte o figură în intimitatea căreia îmi face plăcere să intru, tocmai pentru că mă aduce mai aproape de propria înțelegere — o viață trăită, o viață citită. Yalom m-a cucerit, oricum, de la primele lecturi, iar modul în care se documentează, așa cum și-a documentat și „cazurile de psihoterapie” de-a lungul timpului, se citește aproape ca un roman. Uneori trebuie să îți reamintești că acest om există și are o amprentă profundă lăsată în lume.
Așa cum am spus și AICI, când povesteam că mi-a fost companion de anxietate în carantină, Călătorie către sine este genul de carte care se studiază pentru că îți arată multe fațete frumoase și neașteptate ale umanității — cu greutăți, cu suferință, cu relații complicate, dar și cu momente frumoase, cu mici bucurii și cu un licăr de speranță după fiecare capitol.
E fascinant să vezi un om care și-a dedicat atât de mult din viață carierei, tocmai pentru că era felul lui de a fi și să retrăiești pas cu pas, alături de el, această călătorie „infinită” a devenirii: „Privind în urmă mă încearcă puține regrete.”
-
Plusuri
Narațiunea unui roman bun într-o înșiruire de amintiri bine analizate.
-
Recomandari
Celor pasionați de psihologie, psihiatrie și filosofie, celor care vor să citească despre o viață trăită în complexitate.
Nick spune:
5 November 2020 | 5:42 pm
Cea mai bună carte a lui : “Plânsul lui Nietzsche”
O carte excepțională! S-a făcut și un film după carte, dar a ieșit o catastrofă.
Recomand cartea înainte de orice altceva.