Geniilor fără portofoliu
Scris de Bianca Teodorescu • 24 March 2014 • in categoria Lit. clasica si moderna
Autor: Henryk Sienkiewicz
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 528
ISBN: 978-606-600-829-7
Cu toate că literatura contemporană oferă cu mare plăcere o întreagă gamă de opere de factură memorialistică, jurnalele, de ficţiune sau realiste, ale secolelor trecute, îşi păstrează în continuare întâietatea. Atât datorită contextului istoric poate mai interesant în care au fost concepute, cât şi a mentalităţii diferite - acel calm şi atenţia sporită asupra detaliilor şi asupra lucrurilor mărunte, fapt rar văzut într-o societate actuală care suferă de un ritm de viaţă involuntar grăbit.
Romanul Fără ideal al lui Henryk Sienkiewicz are ca fundaţie un subiectivism exagerat, care însă nu deranjează, ci chiar completează întreaga structură a cărţii, în echilibru cu latura psihologică, introspecţia generalizată, alcătuită de autor, care, în mod evident, coincide cu personajul şi apare sub numele lui Leon Ploszowski, un membru important al claselor înalte poloneze, unic deţinător a unei averi îndeajuns de mari încât grijile cotidiene să nu constituie vreo presiune asupra sa.
Bărbatul nu prezintă, cu toate acestea, niciun interes în a mări în vreun fel moştenirea primită, având ocupaţii integral de natură intelectuală, fiind un bun cunoscător al unor sfere culturale vaste, dominat de o dorinţă de a afla orice lucru nou care se poate adăuga în palmaresul său. Cititorul se confruntă aşadar cu gândirea unui om deschis la „nou", termen care în timpul descris (aproape de secolul XX), însemna atât revoluţia artistică şi apariţia primelor semne ale artei moderne sau, în genere, a modernităţii, cât şi o revoluţie spirituală a omului de rând, care nu mai urmează îndeaproape canoanele tradiţionale (ca de exemplu măritişul de la o vârstă fragedă pentru a asigura o continuitate între generaţii şi o pseudo-stabilitate râvnită).
Leon nu are un destin fixat, acesta se lasă ghidat de intuiţie şi călătoreşte, dezbate, cucereşte şi iubeşte necontenit. În acest sens, trei femei îşi fac loc, în acelaşi timp sau pe rând, în viaţa tânărului, constituind trei forme diferite de dragoste, ajutor primordial în evoluţia şi realizarea portretului final al acestuia: puritatea şi perfecţiunea, în relaţia cu Aniela, verişoara cu care mătuşa lui Leon încearcă să-l mărite, pasiunea şi erotismul, apărute în urma legăturii puternic amoroase dintre bărbat şi Laura, o prietenă de-a lui care este în stare să-şi trădeze soţul bolnav pentru el, şi nu în ultimul rând, dragostea personajului cu pianista Klara, sub impulsul intelectualităţii şi al artei în forma ei cea mai pură.
Ceea ce este frapant la jurnal este dualismul acestuia - prin intermediul afectivităţii duse la extrem şi a limbajului expresiv, sublim (şi de aşteptat, argumentul de bază în acest sens fiind premiul Nobel aflat în palmaresul lui Sienkiewicz), autorul reuşeşte să alcătuiască două portrete: cel al protagonistului, un „geniu fără portofel" autoproclamat, un individ interesant la care cititorul are acces nelimitat şi care permite o analiză sufletească comprehensivă, cât şi portretul iubirii, sentiment complex care apare, după cum se observă, în diferite forme, ocupând un loc central şi fiind astfel elogiat indirect, conturându-i-se modalităţile de funcţionare şi aplicabilitatea în întreaga ei formă. Experienţa vastă de viaţă a lui Leon îi permite să se destăinuie jurnalului; cu toate că este sceptic la început atât faţă de ideea unui jurnal, cât şi faţă de el însuşi – „Sunt un sceptic la pătrat, adică sunt sceptic chiar şi faţă de propriul meu scepticism" - îşi găseşte totuşi un echilibru necesar şi o formă rudimentară a păcii interioare care calmează spiritul paradoxal – „Port în mine două euri contradictorii, căci, în timp ce unul recunoaşte adevărul şi critică, celălalt trăieşte doar pe jumătate, lipsit de orice fermitate". Observarea atentă a propriului sine aduce cu ea ample paragrafe de filozofie asupra existenţei fiinţei umane în raport cu desfăşurarea vieţii. Aceste pauze narative „folozofice" sunt împrăştiate în tot cuprinsul cărţii:
„În marea aceasta de rău, prostie, nesiguranţă şi îndoială care este existenţa umană, pentru un singur lucru merită să trăieşti, un singur lucru e neîndoielnic, ferm ca şi moartea – dragostea. Nimic în afară de ea…”
„Atenţia şi luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc, aşa cum de altfel atenţia sporeşte şi durerea de dinţi. Marii voluptoşi şi cei care trăiesc intens viaţa sunt, neapărat, şi ultralucizi.”
„Femeilor le place mai mult drama iubirii decât iubirea însăşi."
„Sunt de acord cu moartea, dar să ştiu că-mi foloseşte la ceva. Iar filozofia răspunde: nu ştiu.”
„În viaţa particulară, gloria are meritul că poţi face din ea un scăunel pe care să-l pui la picioarele femeii iubite.”
„Sacrificăm lucruri nespus de mari pentru cauze nespus de mici.”
Aşadar, Sienkiewicz propune un roman al cărui temporalitate invită cititorul să se relaxeze, să savureze descrierea şi să aspire la frumuseţea desăvârşită şi romantismul unei epoci apuse, exemplare într-o măsură, o epocă ce încă mai are timp să contempleze frumosul, regăsindu-l în forme diverse - în cunoaştere, în femeie, în destin, în necunoscut, în prezent şi în trecut, în familie, în doctrină, în prietenie şi în călătorie. Leon este, deci, un bun cunoscător al modalităţii aproape optime de a-şi trăi viaţa, incapabil să sesizeze însă asta datorită scepticismului de care dă dovadă şi pe care şi-l recunoaşte.
-
Plusuri
Lectură frumoasă, limbaj expresiv, preponderent descriere, analiză atentă a sinelui;
-
Minusuri
Poate fi lipsa unor episoade mai dramatice în desfăşurarea operei;
-
Recomandari
Celor răbdători, interesaţi de lectura liniştită.
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Am citit-o acum mai mult de 20 de ani sub titlul “Aniela” (care mi se pare mult mai potrivit) si as reciti-o cu placere oricand. Mi s-a parut a fi jurnalul unui barbat care isi gaseste sensul vietii in iubirea sincera si profunda a verisoarei lui. E de notat ca autorul recunoaste adevarata iubire abia dupa ce pierde posibilitatea de a se casatori cu iubita lui.
-
O recenzie incitantă, ca și comentariile, care mă determină să mă duc să caut cartea. Vă mulțumesc !
-
Si mie mi-a placut la nebunie cartea, cu toate ca este stufoasa si ia mai mult timp. Chiar ar trebui recomandata contemporanilor. Multumesc frumos pentru aprecieri!
-
Salut,
La ce adresă de poștă electronică îți pot trimite o invitație la un eveniment cultural?
Mulțumiri :)
Cristina Antoni spune:
24 March 2014 | 1:49 pm
Am citit-o recent și mi-a plăcut sinceritatea și profunzimea analizei sentimentului dragoste. E o lucrare necesară contemporanilor noștri- celor ce văd lucrurile superficial și în viteză.