Titlu: Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu
Autor: Cosmin Popa
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2025
Numar pagini: 432
ISBN: 978-630-361-024-5

Cartea lui Cosmin Popa, Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu, aș avea curajul să spun că se impune drept una dintre cele mai solide, mai complexe și exhaustive intervenții din istoriografia recentă asupra comunismului (în special) românesc. Dincolo de valoarea sa prin excelență academică, volumul poate fi citit drept un antidot la îndemână împotriva nostalgiei comunismului. O nostalgie care se grefează întocmai pe terenul ignoranței și dezinformării, pe fondul manipulării și apologiei regimurilor totalitariste. O carte pe care am parcurs-o în tihnă, deoarece chiar am vrut să plec din lecturarea ei mult mai la curent cu ce s-a întâmplat, de fapt, în acele vremuri pe care nu le-am trăit.

Meritul fundamental al lui Cosmin Popa constă, pe lângă faptul că a scris o asemenea carte, în schimbarea centrului de greutate al analizei. Într-un domeniu de cercetare în care tinde să domine explicația ideologică, abordarea exclusiv politică sau simbolică, autorul își propune să aducă în prim-plan fundamentele planificării economiei ceaușiste. Iar aici nu vorbim despre un domeniu tehnic izolat, ci mai degrabă de un fel de infrastructură profund și patologic politizată a dictaturii ceaușiste. Economia devine întocmai terenul pe care puterea politică și nomenclatura își exersează în modul cel mai brutal voluntarismul cu, bineînțeles, efectele sale structurale și funcționale devastatoare.

Cartea lui Cosmin Popa depășește, de asemenea, valența unei „sinteze”, întrucât reușește să analizeze, la modul cel mai exhaustiv, „dictatura dezvoltării”. Numeroase sunt sursele pe care autorul le-a folosit pentru a se documenta în scrierea cărții. Istoria economică și istoria politică ceaușiste nu pot fi disociate fără „a mutila” înțelegerea regimului

Așa-zisa „dictatură a dezvoltării” ni se prezintă drept ceea ce, cu adevărat, a fost – un proiect intrinsec viciat încă din fașă, în care decizia politică arbitrară, personalizată în figura lui Nicolae Ceaușescu, a reușit să erodeze constant, încet și sigur, rațiunea economică a țării. Industrializarea extensivă, obsesia autosuficienței și sacrificarea consumului intern, cu tot ce a însemnat, au fost, practic, o consecință logică și inevitabilă a unui sistem în are totul era subordonat voinței conducătorului.

Pentru cititorul tentat să descopere nostalgia & emoția anilor ’70-’80, cartea de față funcționează întocmai – ajută la „demistificarea” tuturor acestor porniri bizare și nejustificate, care nu au niciun fundament real. Cosmin Popa ne arată că stabilitatea aparentă, locurile de muncă „asigurate” (placa omniprezentă care se propagă tot mai mult în online) și marile construcții industriale, că România avea & România făcea, au fost susținute prin costuri sistemice enorme, colosale, mascate temporar prin îndatorare externă și, ulterior, plătite printr-o politică violentă de austeritate impusă populației. Reducerea drastică a consumului, hibridizarea nevoilor elementare în instrumente de disciplinare socială și abandonarea funcțiilor sociale ale statului ni se prezintă, ca atare, drept mecanisme structurale voluntare, bine elaborate, de menținere și a puterii dictatorului.

Un capitol foarte important al analizei lui Cosmin Popa, de altfel și cel care s-a bucurat de cea mai mare parte din această carte, este dinamica relațională dintre economie și corupție. Auzim des că „nu era corupție pe vremea lui Ceaușescu”, dar, de fapt, lucrurile erau cu totul altele. Cosmin Popa nu pică în capcana care ar simplifica întreaga explicație, cea a unei corupții „endemic orientale” sau strict morale, ci o tratează ca pe un produs funcțional al unui sistem economic disfuncțional.

Corupția, în comunism, a apărut ca un mecanism informal de reglaj într-o economie incapabilă să satisfacă cererea, dar și ca instrument de putere, de control, care promova redistribuirea discreționară a resurselor. În acest sens, nostalgicul „comunismului lipsit de corupție” este confruntat cu realitatea unor timpuri în care privilegiul și arbitrarul, pe lângă faptul că erau omniprezente, deveneau condiții fără de care nu se putea.... chiar dacă „invizibile”, statistic vorbind.

Integrarea rolului Securității și funcționarea economiei sunt, de asemenea, analizate. Nu avem de-a face cu un aparat represiv exterior economiei, ci avem de-a face și cu o structură tot mai mult și violent implicată în controlul producției, circulației și disciplinei muncii. Decizia de a extinde supravegherea Securității în spațiul economic completează tabloul unui regim care, pe măsură ce își pierde din eficiență și se îmbolnăvește, își sporește coerciția asupra populației. Ce mi-a plăcut foarte mult, pe lângă rigoarea conceptuală și claritatea analitică a lui Cosmin Popa, a fost refuzul său de a accepta retorica facilă.

Mai mult, mi s-a părut că autorul chiar evită să abordeze textul într-o cheie moralizatoare, livrându-i cititorului doar informația ca atare, pe care să o interpreteze el, ulterior, însă având la îndemână întreg contextul în care lucrurile ar trebui interpretate. Performativ, pur și simplu nu ai cum să interpretezi lucrurile într-o manieră pozitivă. Iar asta face ca impactul să fie cu atât mai puternic: realitatea descrisă este suficient de dură per se încât să nu aibă nevoie de dramatizare...

Într-adevăr, pe alocuri știu faptul că nu am reușit să asimilez toate informațiile pe care le-am citit și sunt foarte OK cu asta, dar știu care sunt capitolele la care am citit deficitar și la care voi reveni. Consider că volumul de față, care reușește să dezintegreze metodic toată această „nostalgie comunistă” de-a dreptul bolnavă, își depășește valoarea contributivă la lecturile de specialitate și devine un exercițiu de igienă intelectuală și civică, exercițiu pe care îl consider indispensabil într-un spațiu public, într-o societate în care trecutul pare să fie recuperat și receptat selectiv, poate cel mai mult dintr-o prismă sentimentală. De altfel, să rostogolești în societate o nostalgie fabricată pe ruinele unei realități profund traumatizante, bolnave, represive... mi se pare de-a dreptul ieșit din comun și nu voi putea vreodată înțelege de ce se întâmplă asta. Chiar v-o recomand cu mare drag și, dacă o citiți, să o recomandați și voi mai departe.

Text scris de Andrei Cioată.