0
Autor: Bartolomé Bennassar
Rating:
Editura: ALL
Anul apariţiei: 2009
424 pagini
ISBN: 978-973-571-839-8


Există şi în zilele noastre o fascinaţie stranie pentru războiul civil care a cuprins Spania cu doar câţiva ani înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost cu siguranţă primul război acoperit pe larg de mass media, cu scriitori ca Ernest Hemingwazy şi George Orwell trimiţând reportaje de pe front. Bartolomé Bennassar se întreabă şi el la sfârşitul cronicii de faţă dacă a fost vorba despre "ultimul război romantic în Europa, un război făcut din tragedii şi nu din bătălii".

Tragediile la care se referă Bennassar sunt desigur victimele colaterale: cei peste 120.000 de civili care fost executaţi de către ambele tabere, victimele terorilor albe şi roşii. Adăugând la acest număr şi cei peste 180.000 de soldaţi care au murit, ajungem la o statistică teribilă, care va fi însă depăşită lejer în conflictul mondial care va izbucni în 1939.

Războiul Civil din Spania este văzut şi ca un răboi purtat indirect între axa fascistă şi Uniunea Sovietică. Italia şi Germania au trimis un ajutor material însemnat naţionaliştilor în timp ce voluntari comunişti din toată lumea s-au dus să lupte de partea republicanilor sub stindardele Brigăzilor Internaţionale. Astfel, panzerele şi bombardierele care i-au adus succesul iniţial lui Hitler au fost testate prima dată pe câmpurile şi oraşele din Spania. Cu toate acestea, conflictul a polarizat societatea spaniolă. Membri multor familii au ales tabere diferite şi, până şi în zilele noastre, războiul a rămas "un subiect tabu" pentru numeroşi spanioli.

După cum afirmă şi Bennassar, căderea regimului franchist din 1975 a fost urmată de o perioadă de "amenzie voluntară" în care societatea nu a fost pregătită să redeschidă vechile răni. Lucrarea de faţă este importantă deoarece apelează la amintirile ultimilor martori ai războiului şi la arhivele spaniole, franceze şi sovietice, care au fost foarte mult timp neaccesibile. Bennassar însuşi este un expert în istoria spaţiului iberic şi autorul unei biografii a lui Franco.

Bennassar îşi începe istoria cu războaiele "carliste" din secolul al XIX-lea şi prezintă astfel curentele reformatoare şi conservatoare ce vor crea forţele care se vor înfrunta un secol mai târziu. Trece prin dictatura lui Primo de Rivera şi prezintă pe scurt formarea şi căderea celei de-A Doua Republici. Începutul revoltei militare naţionaliste este descris în detaliu, ca şi forţele combatante. Marile bătălii şi campanii ale războiului sunt descrise strategic şi tactic şi sunt însoţite de hărţi detaliate, iar cartea nu se termină cu victoria naţionaliştilor, ci analizează şi efectele din anii următori războiului. Poate mai remarcabilă decât conflictul armat în sine este atenţia cu care autorul a urmărit latura psihologică şi socială a răboiului, încercând să pună în context atrocităţile comise de ambele tabere.

Scrierea acestei istorii a fost îngreunată de durata lungă a represiunii franchiste, de traumele lăsate în societatea spaniolă şi de exilul masiv şi prelungit al învinşilor. Bennassar mărturiseşte că lucrarea de faţă nu se vrea a fi exhaustivă şi că Spania a avut nevoie de "proba timpului şi a crizelor cam douăzeci de ani" pentru a deveni un stat modern după căderea lui Franco. Adevărata cercetare istorică a conflictului de abia a început şi s-ar putea ca viitorul să ne rezerve surprize în privinţa războiului civil, dar lucrarea lui Bennassar este şi va rămâne cu siguranţă un monument de referinţă pentru cercetătorii şi pasionaţii de istorie deopotrivă.

Scris de Cristi Mitran