„Catrene de Saadi (Traducere literală)
Văzându-l pe Iubit (cea mai frumoasă ființă) liniștea te părăsește / Odihnă nu vei mai avea nicicând, dacă s-au prins în capcana sa
Amintirea ta trece lăsându-mă pe mine, îndrăgostit și neliniștit / Când ți-ai dezvelit fața, totul s-a sfârșit
Luna nu luminează pe zi, atunci casa cine a luminat / Cedrul nu crește pe acoperiș, atunci acolo pașii cui s-au aflat
Razele soarelui iubirii, s-au înflăcărat / Nu a mai rezistat, numele i-a pierit
Dacă în toată-mi viața , să am parte de a-ți vorbi un pic / Rezultatul vieții-mi este acea clipă, iar restul nimic
Oricine nu s-a topit de dor și nimic nu-și dorește / Trece fără rost, când lumea părăsește
Pentru a-mi găsi prieteni, pe acest drum pășesc iar / Cel ce nu face la fel, trăiește în zadar
Recolte și căsuțe, toate au ars îndat’ / N-a dorit iubirea, a lui Saadi încăpățânare
Tot ce avea cel mistic, în al răbdării zid / Dar când vinul e băut, mintea merge pe cărare.” [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro