Titlu: Carmen Sylva - Regina poetă
Autor: Silvia Irina Zimmermann
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Monica Livia Grigore
Numar pagini: 128
ISBN: 978-606-587-066-6

„Meseria de suverană nu cere decât trei calități: frumusețea, bunătatea și fecunditatea. Astfel își aprecia o regină la sfârșitul secolului al XIX-lea poziția socială și așteptările referitoare la statutul său. Autoarea acestei cugetări nu este alta decât regina Elisabeta a României, o prințesă renană din Casa Princiară Wied, cea care din timpul vieții a devenit cunoscută întregii Europe sub pseudonimul Carmen Sylva prin activitatea ei de scriitoare. Dar cine a fost regina Elisabeta a României și de ce a apărut în fața publicului și în calitate de scriitoare? Care au fost intențiile ei și ce valori și-a propus să atingă prin activitatea sa literară?”

Prin studiul său Carmen Sylva - Regina poetă, Silvia I. Zimmermann răspunde acestor întrebări nu printr-o prezentare a biografiei reginei, ci prin analiză obiectivă a operei sale. Fiind primită cu reticență de către familie, cu dispreț uneori de către critici, dar în același timp cu entuziasm de către unii dintre admiratorii ei, cum ar fi Vasile Alecsandri, opera literară a reginei poetă are parte, în sfârșit, prin munca Silviei I. Zimmermann, de o cercetare completă și meticuloasă, care ajută la așezarea ei în locul pe care îl merită în panteonul scriitorilor români. „Caracterul practic al textelor Carmen Sylvei și orientarea cultural-politică rezultantă nu au fost supuse vreunui studiu, nici cercetate în detaliu până în prezent, dimpotrivă, biografiile referitoare la regină au repetat ideea că ea nu s-ar fi ocupat de politică, iar poezia ei ar fi cu precădere dedicată iubirii.”

Totuși, în acest cuprinzător studiu al întregii opere a reginei poetă, Silvia I. Zimmermann îi prezintă creația ca pe o metodă de comunicare și ca pe o formă incipientă de marketing „în serviciul coroanei”: cărți poștale cu aforisme care îi aparțin, volume care au pe copertă imaginea ei, etc. Intenția Carmen Sylvei de popularizare a regelui și a Regatului României a determinat-o să recurgă la mistificare și, câteodată să minimizeze efectele negative ale războiului, prezentându-l ca pe un rău necesar. Scurta biografie a reginei, pe care autoarea o face în introducerea cărții oferă, în special celor ce nu cunosc nimic din viața ei, o referință suficientă pentru scoaterea la iveală a motivațiilor pe care regina le-a avut atunci când a ales să lase în urma ei o moștenire culturală.

Motivația ei de a scrie este pusă pe seama dorinței de popularitate, a nevoii de a compensa pierderile suferite în viață pe plan personal, precum și a intenției de a populariza Regatul României în afara granițelor sale și pe rege și Casa Regală în interiorul acestora. Pentru a-și asigura succesul la public, stilul ales de Carmen Sylva este unul imitativ, corespunzând „unei estetici populare, aflată în contradicție cu poezia estetică și orientată într-o manieră comună către modele literare populare precedente, cu scopul obținerii succesului în fața maselor”.

În nenumărate rânduri, Carmen Sylva își prezintă talentul ca pe un dar de la Dumnezeu, mult mai important chiar decât oferirea unui moștenitor pentru tronul României, iar Silvia I. Zimmermann oferă mai multe citate din opera reginei care subliniază această idee. Unul dintre motivele pe care autoarea le consideră responsabile de slaba performanță literară a reginei poetă este relația pe care aceasta a avut-o cu criticii contemporani, respingând în general critica negativă și îmbrățișând-o pe cea pozitivă. În timp, acest lucru a dăunat nu doar evoluției stilului, dar și popularizării operei sale în România, având în vedere că traducerile erau făcute de talente mediocre, dar care aveau întâietate din cauza atitudinii servile, așa încât rezultatele nu erau nici pe departe pe măsura originalului. „Traducătorii s-au ivit din interes și lingușire, înfățișând o proză fără vigoare și versuri stângace, în temenele și cu mâna întinsă”. (citat oferit de autoare: Nicolae Iorga – ‘Carmen Sylva în literatura românească’ în „Sămănătorul”, anul V, nr. 7, 12 februarie 1906, București, S. 123.)

Pentru a face mai bine înțeleasă opera Carmen Sylvei, Silvia I. Zimmermann rezervă un întreg capitol prezentării literaturii reginei poetă în contextul literar-istoric în care a fost creată. Astfel, „Regina poetă în contextul intercultural” descrie curentele literare prezente la sfârșitul secolului al XIX-lea, tendințele spirituale din acea vreme, precum și încadrarea operei reginei în ele. Cartea este structurată în patru părți, dintre care prima și a treia prezintă analiza operei Carmen Sylvei, a talentului său, a felului în care creația i-a fost receptată, iar părțile a doua și ultima adună fragmente în versuri și proză, precum și fotografii ale reginei, majoritatea acestora din urmă fiind pentru prima oară publicate într-o carte editată în limba română și fiind obținute din arhiva Princiară de Wied.

Fiind vorba despre un studiu al creației literare a primei regine a României, prefața cărții este semnată de Alteța sa Regală Principele Radu al României. Prezentarea făcută reginei în această introducere impresionează, oferind o motivație sigură pentru lecturarea lucrării Carmen Sylva - Regina poetă: „A produs creații literare cu aceeași ușurință în germană, franceză, engleză și română. A tradus în limba germană poezii de Mihai Eminescu. […] Protectoare a artelor și pasionată de pictură, uneori regina și-a ilustrat singură volumele cu desene. Scrierile Reginei Elisabeta depășesc cinzeci de volume”. În continuare, A.S.R. Principele Radu al României vorbește despre operele de caritate ale reginei (care, explică în studiu Silvia I. Zimmermann, au fost finanțate în parte din banii obținuți din publicarea operelor sale), printre care și așezământul Vatra Luminoasă. „Instituția, dedicată ajutorării celor fără vedere, a devenit în timp atât de cunoscută și de apreciată, încât întreg cartierul i-a luat numele, iar identitatea sa a supraviețuit comunismului…”

Fiind primul studiu de o asemenea amploare publicat în limba română despre opera literară a reginei poetă Carmen Sylva, această carte este una extrem de importantă atât pentru istoria literaturii române, cât și pentru istoria Casei Regale a României.

• Plusuri

  Un studiu amplu, obiectiv, care pune creația literară a reginei Elisabeta a României, cunoscută publicului larg cu numele de Carmen Sylva, într-o lumină inedită, din care lipesc atât „criticile absolut negative cât și cele absolut pozitive”.

• Recomandari

  Deși recomand cu căldură cartea oricărui cititor interesat de opera Carmen Sylvei, cred că nu este de prisos următoarea mențiune: fiind un studiu de specialitate, Carmen Sylva - Regina poetă se încadrează în istoria literaturii, nu în istoria biografică.