Titlu: Împăratul tuturor bolilor
Autor: Siddhartha Mukherjee
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Carmen Nedelcu
Numar pagini: 494
ISBN: 978-606-587-010-9

Împăratul tuturor bolilor este o biografie sensibilă și inteligentă a cancerului.

Poate v-a trecut măcar o dată prin minte, așteptînd rezultate la analizele medicale, mergînd la un control sau auzind povestea nefericită a cuiva: Dacă am cancer? Poate cunoașteți măcar o persoană diagnosticată cu această boală. Sau ați auzit că pesticidele, plasticul, hormonii de substituție, parabenii, țigările, mîncarea procesată etc. sunt cancerigene. Se consideră că este maladia secolului, iar pe lîngă boala în sine s-a dezvoltat și o industrie care exploatează teama de cancer. Dar cartea lui Siddhartha Mukherjee vorbește despre alte lucruri decît incitarea imaginarului colectiv: biografia cancerului, așa cum o scrie el, este e o carte despre boala care s-a dezvoltat odată cu omenirea, o carte despre oameni curajoși, deopotrivă medici, biologi, chimiști, cercetători, activiși și pacienți, și nu în ultimul rînd, o carte cu un mesaj.

Prima idee pe care o conturează Siddhartha Mukherjee este aceea că nu în secolul XX a apărut cancerul, cum mulți credem, bazîndu-ne pe legătura dintre industrializare, ritmul alert al vieții și boală. Cancerul este înscris în genomul uman, arată dovezile, fie că sunt relatări scrise, fie că sunt țesuturi prelevate din mumii. Ceea ce arată prima parte a cărții este conceptualizarea cancerului de-a lungul vremii, de care depind atît metodele de tratament, cît și reacția comunității față de cei bolnavi. Dacă boala este o „puroiere a sîngelui”, atunci sîngele trebuie curățat. Dacă boala este un invadator din exterior, atunci tot țesutul afectat trebuie curățat, ceea ce a dus, timp de un secol, la operații mutilante. Dacă boala este contagioasă, atunci suferinzii trebuie să fie izolați (autorul aduce în discuție și Pavilionul canceroșilor, fără a insista asupra metaforei lui Soljenitîn, ci subliniind împingerea bolnavilor incurabil la marginea societății). Prin urmare, cînd cercetările au răspuns la întrebarea: Ce este cancerul?, atunci și metodele de tratament s-au perfecționat, devenind precise și eficiente, și atitudinea socială s-a schimbat.

Al doilea aspect important de care se ocupă această carte este istoria științifică a cancerului. Aceasta este văzută prin prisma unor biografii individuale, autorul descriind eforturile remarcabile ale medicilor și cercetătorilor, pasiunea lor, perseverența, dar și erorile, petele oarbe în judecata lor, încăpățînarea, dezamăgirea. Sunt povești captivante despre oameni și idei, despre munca fanatică individuală, dar și despre întîlniri și echipe remarcabile. În mare parte, nu mi-am dat seama că citesc o carte cu informații științifice specializate, care mi-ar fi fost probabil inaccesibile în alt format. Prin urmare, Siddhartha Mukherjee are atît viziunea de ansamblu, istorică și cunoștințele de specialitate, cît și talent. Sau poate ceea ce numesc eu talent este, de fapt, implicarea sa, o înțelegere sensibilă, emoțională a subiectului despre care scrie. Coperta a patra descrie cartea (și) ca pe un thriller în care personajul principal este cancerul. Multe dintre capitolele cărții sunt astfel, captivante ca un thriller, cu descoperiri uluitoare, cu legături nebănuite între fapte, totul decurge ca o urmărire fantastică a unui hoț care se metamorfozează fără oprire. Cred că Împăratul tuturor bolilor ne poate facem să empatizăm nu atît cu bolnavii de cancer, cît cu cercetătorii care au încercat să prindă hoțul invizibil, cu încercările, eșecurile și victoriile lor. Ironic este că unii dintre aceștia au murit tot din cauza cancerului, iar cei mai mulți nu au ajuns să vadă rezultatele muncii lor.

Siddhartha Mukherjee scrie, de asemenea, povestea pacienților săi, din perspectiva sa, de om care le înțelege științific boala, empatizează atît cît e posibil, dar e conștient că ceva îi rămîne inaccesibil. Cartea sa este și despre victimele și supraviețuitorii cancerului, de la Jimmy, mascota neoficială a cancerului infantil, la Barbara Bradfield, cea mai longevivă supraviețuitoare a cancerului tratat cu Herceptin, un medicament cu o poveste la fel de complicată ca și cancerul pentru care a fost creat. Faptul că autorul nu aprofundează și nu dramatizează istoriile individuale l-am văzut ca pe un semn de respect față de persoanele în cauză: cartea pe care o scrie se concentrează asupra bolii, și numai persoana suferindă poate spune ce a simțit, ce a gîndit, de ce anume s-a temut. Am apreciat că autorul nu a făcut presupuneri cu privire la însoțitorii psihologici ai cancerului, păstrînd discreția și arătînd, cum scriam mai sus, că știe pînă unde se oprește misiunea sa. De asemenea, am apreciat incursiunea în propria istorie, fără de care ar fi lipsit motivul pentru care a fost scrisă cartea, onestitatea și modestia cu care autorul își descrie activitatea ca medic și cercetător, dar și procesul de scriere a acestui volum.

Vă recomand să citiți biografia cancerului, așa cum a scris-o Siddhartha Mukherjee, fiindcă este tot ce vreți să știți despre istoria cancerului și a tratamentelor medicale împotriva acestuia, cuprinde informații consistente adunate într-un singur loc, prezentate într-un stil inteligent și plin de compasiune.

* din mărturisirea unei bolnave de leucemie.

• Plusuri

  Cartea este complexă, scrisă cu sensibilitate, oferă multe de învățat și subiecte de reflecție, de asemenea.

• Recomandari

  oricui este interesat de istoria științei, medicilor care vor să se specializeze în oncologie și celor care vor să descopere „frumusețea speranței îngropată în distrugerile făcute de boală.” (Andrew Solomon)