Titlu: Revenirea la viaţă
Autor: Oliver Sacks
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Mihaela Doagă
Numar pagini: 474
ISBN: 978-973-503-433-7

Problema în încercarea de a ne păstra sănătatea trupului este aceea că e atât de greu de realizat fără a distruge sănătatea mintţii. – G.K. Chesterton

Motivul pentru care am ales acest titlu, paradoxal pentru sentimentul de speranţă pe care cartea dorea să-l suscite la momentul apariţie, şi în ciuda faptului că în ea se vorbeşte despre un mare progres în tratamentele neuro-psihologice, este acela că eu nu sunt un cititor avizat. Ceea ce am citit m-a cutremurat. Ştiu prea puţine lucruri despre bolile psihice şi/sau neurologice (de fapt cu greu fac diferenţa între ele) pentru a vedea lucrurile descrise în Revenirea la viaţă că dătătoare de speranţă. Am mai citit cărţi despre cazuri reale în care se vorbea despre pacienţii diferitelor instituţii mentale, dar se pare că nu suficiente, pentru că nu am fost pregătită pentru ceea ce am aflat din această carte. A fost o lectură educativă, dar sunt sigură că puteam trăi, fericit în naivitatea mea, fără să ştiu aceste lucruri.

Pentru a nu lăsa impresia greşită că opera de non-ficţiune a doctorului Oliver Sacks nu este o carte bună, trebuie să menţionez faptul că m-a captivat de la prima pagină. Tot ce este macabru sau ciudat are această capacitate nefastă de a captiva. Într-o primă fază sunt descrise şi explicate simptomele bolii Parkinson pentru a face cât mai uşor de înţeles simptomele celor afectaţi în timpul epidemiei de encephalitis letargica, sau boala somnului, din perioada 1916 – 1919 şi se explică ce este L-DOPA. Apoi sunt prezentate studiile de caz.

Nu am să vă povestesc despre niciunul din cazurile descrise. Nu sunt poveşti de spus, sunt rapoarte medicale făcute într-un mod mai puţin clinic şi mai mult uman, însă tot cu o atenţie deosebită dată simptomelor şi reacţiilor pacienţilor la tratamentul cu L-DOPA. Am fost îngrozită şi fascinată în acelaşi timp de compelxitatea minţii umane şi de legăturile complexe dintre reacţiile psihice şi cele fizice la fiinţa umană. Cât de fin şi de precar este echilibrul după care noi, ca fiinţe umane, funcţionăm în mod normal.

Doctorul Oliver Sacks a fost printre primii care a aplicat tratamentul cu L-DOPA pacienţilor post-encefalici, descoperind efectele benefice pe care această substanţă le avea asupra suferinzilor. În ciuda unor reacţii adverse (extrem de supărătoare din punctul meu de vedere, suportabile şi justificate din punctul de vedere al pacienţilor) acest tratament a venit ca o binecuvântare pentru mulţi suferinzi care ajunseseră în stadiul de “morţi vii”. E un progres în medicină despre care merită citit în pofida suferinţei care este prezentată şi poate tocmai datorită ei. L-DOPA n-a fost un miracol însă a fost un progres notabil.

• Plusuri

  Detaliile medicale concise, foarte bine explicate pe înţelesul tuturor

• Minusuri

  Stilul poate puţin steril, prea apropiat de rapoartele medicale în care este scrisă cartea

• Recomandari

  Celor pasionaţi de neurologie, psihiatrie şi chiar psihologie