Titlu: Patru anotimpuri în Japonia
Autor: Nick Bradley
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Magdalena Ciubăncan
Numar pagini: 366
ISBN: 978-606-097-605-9

În 2021, scriam despre romanul de debut al lui Bradley: Și o face fără apologii, judecăți de valoare sau încercarea de a rezolva ce este sau ce ar trebui să fie „Tokyo”. Aș putea spune același lucru despre mult mai complexul roman cu numărul doi, căci Patru anotimpuri în Japonia merge dincolo de Tokyo și te invită să trăiești alături de personaje nuanțele și complicațiile a ceea ce înseamnă să fii japonez sau să vrei să te integrezi în Japonia ca străin iubitor și fin cunoscător de limbă și cultură.

În același stil atent al traducătoarei Magdalena Ciubăncan, romanul ni se revelează, pagină cu pagină, în două lumi narative distincte: povestea traducătoarei Flo, o americancă regăsită în impasul de a continua sau nu să trăiască în Tokyo, și, în paralel, povestea tânărului Kyo și a bunicii sale, Ayako, dintr-o carte pe care Flo o traduce.

Bineînțeles, nimic nu este întâmplător în construcția narativă, întrucât povestea cărții traduse devine simbolul alegerilor cu care Flo trebuie să se confrunte, pentru a putea lua o hotărâre și a merge mai departe. 

"Băiatul rupsese cu grijă foaia din caietul de schițe și o semnase în katakana în colțul din dreapta jos: Hibiki. Hibiki trebuia să fie numele de artist pe care vrea să și-l ia. Ayako a zâmbit. Hibiki - “ecou”. Suna bine. 

/

Ești artist, indiferent ce alegi să faci în viață. Ai talent la desen și e ceva ce poți face oricând, dacă ai chef de asta.

/

Te rog, Flo-san, tradu cartea în engleză. Ai binecuvântarea mea. Pe mine personal nu mă mai interesează ce se întâmplă cu ea, dar văd că e importantă pentru tine. Și asta e ce contează cu adevărat - cine sunt eu să stau în calea visurilor tale?"

Bradley își țese temele în jurul personajelor și dificultăților cu care se luptă, în oglindă: Kyo trebuie să aleagă între facultatea impusă și visul de artist, Flo trebuie să aleagă dacă mai crede în ceea ce face ca traducător, Ayako trebuie să aleagă între forță și emoții, cu toții trebuie să aleagă între trecutul izolant și un viitor incert, dar pe care îl pot face mai bun cu mai bine.

Într-un final, Patru anotimpuri în Japonia invită cititorul la o meditație asupra trecerii timpului, maturizării, alegerilor pe care uneori viața le ia pentru tine, totul pe fundalul unei societăți și culturi descrise cu minuțiozitatea și respectul cuvenit (să nu uităm că Bradley a trăit o bună bucată din viață în Japonia), cu distanțarea și familiaritatea oricărei existențe străine.

Cu toate acestea, pentru mine, romanul nu s-a citit ca o înstrăinare, ci ca o poveste care ne apropie, indiferent cine și de unde suntem, tocmai pentru că tratează teme mereu universale - avem curajul să ne definim propria viață? 

Dacă v-ați lovit vreodată de oricare dintre aceste teme sau întrebări, atunci recomand să îl citiți în tihnă.

Text scris de Alice Teodorescu.