Confreria Sfântului Giulgiu
Scris de Raluca Alexe • 3 July 2008 • in categoria Roman istoric
0Autor: Julia Navarro
Rating: 
Editura: RAO
(ediţia în limba engleză)
Să fim serioşi! Puţini sunt cei care nu au auzit de toată tevatura făcută în jurul Sf Giulgiu. Şi din cauză că şi eu m-am aflat în aceeaşi situaţie, nu aş învinui pe nimeni dacă citind descrierea de pe coperta patru ar pune cartea respectuos deoparte gândindu-se că nu are chef de alt scriitor care vrea să vândă cărţi profitând de controverse religioase.
Nimic mai greşit. Giulgiul este doar un pretext pentru Julia Navarro de a ridica alte probleme, cum avea să îmi confirme şi când i-am luat interviul. Au fost momente când chiar am pierdut din vedere faptul că totul a pornit de la un nou incendiu petrecut în mod suspect în Catedrala din Torino, catedrala care adăposteşte Giulgiul în care se pare ca a fost înfăşurat Hristos după răstignire. Nu Giulgiul este important ci cele două organizaţii din zilele noastre care "luptând" pentru el s-au infiltrat în toate poziţiile importante, organizaţii despre care nu se cunoaşte aproape nimic şi care nu sunt trase la răspundere pentru faptele lor.
"Presupun că ştiţi că am trimis guvernului un raport despre cazul Sfântului Giulgiu. Un dosar în care denunţ existenţa unei organizaţii secrete, formată din oameni puternici care cred că sunt mai presus de lege, de guverne, de societate, şi cer să fie scoşi la lumină şi cercetaţi. Dar ştiţi deja că nu se va întampla nimic, că nu vă va cerceta nimeni, că veţi putea trage mai departe, din umbră, sforile puterii."
Pentru a construi imaginea organizaţiei de azi, Julia Navarro s-a întors până în secolul I d. Hr, când Abgar, regele păgân al Edessei, oraş din nordul Mesopotamiei, este vindecat doar la atingerea linţoliului lui Iisus. De atunci Edessa devine creştină şi în ciuda valurilor de păgâni care au măturat ceea ce azi se numeste Urfa, din Turcia, acolo a rămas mereu o comunitate bine închegată de creştini, care au jurat să păstreze Giulgiul în acel oraş.
Luând în considerare faptul că azi Giulgiul se află în Torino şi nu în Urfa, este uşor de închipuit că la un moment dat cineva a făcut o mişcare greşită. Iar Navarro dă o lecţie de istorie nemaipomenită, urmărind traseul Giulgiului prin toată Europa şi Asia. Ba chiar avansează o teorie (fictivă bănuiesc, pentru că eu nu am auzit-o până acum) care explică de ce testele cu Carbon 14 au plasat prima apariţie a Giulgiului în sec XIII. Are însă grijă- şi asta este de admirat- ca atunci când firul narativ se "întoarce" în zilele noastre să îşi pună personajele să "denunţe" caracterul legendar al unor evenimente încă neelucidate. Nu veţi găsi nici un rând la început care să vă asigure de veridicitatea tuturor informaţiilor din roman.
Şi mai interesant este modul cum este dezvaluită cea de-a doua organizaţie, chiar mai puternică decât prima: câteva cuvinte, ici şi colo. Abia spre sfârşit încep să se lege lucrurile între ele, iar avalanşa de "descoperiri" coincide cu "marea operaţiune" a Departamentului de Artă, în care 5 grupuri se urmăresc unul pe altul. Nu e de mirare că drepturile de ecranizare au fost deja cumpărate; sper numai să nu "hollywood-izeze" sfârşitul, ar fi păcat, tot farmecul stă în faptul că nu este tocmai unul fericit.
Confreria Sfântului Giulgiu este construit surprinzător de bine pentru un roman de debut, nu i-am găsit vreun neajuns, iar mare parte a succesului său cred că se datorează faptului că autoarea este jurnalist axat pe probleme de politică. Se cunosc ambele influenţe şi ambele sunt pozitive. Am închis cartea zâmbind şi chiuind în sinea mea, iar după jumătate de oră încă mă gândeam "Ce tare!"
Scrisă de Raluca Alexe
Categorie: Roman istoric | Autor: Julia Navarro | Editura: RAOCiteste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Ana spune:
tocmai am treminat si eu cartea cu giulgiul…iar sfarsitul a fost sfasiitor de trist…dar cu adevarat o carte frumoasa!
-
Anikka spune:
pot spune ca am facut o pasiune pt cavalerii templieri pe care ii voi studia de acum incolo cu o mai mare atentie si pasiune…cartea este reusita,pot spune una dintre cartie care m au captat de la primele pagini,fie ea povestita sub forma unei fictiuni,fie a unei realitati.mie una mi a placut,se prea poate k altii sa nu aiba aceeasi parere cu mine,dar,repet,mi s a parut o carte reusita!
-
alina spune:
mi-a placut fff mult carte de cand am inceput sa o cintesc nu am mai putu s-o las jos pana nu am terminat-o. acum am devenit si eu interesanta de misterele ascunse ale istoriei.este o carte buna care nu te plictisese de la primele pagin, ci te capteaza cu tot asteptand cu sufletul la gura ce scrie in capitolul urmator.
-
Raluca Alexe spune:
Alina, mai avem recenzii la romane istorice, sigur mai gasesti cateva care sa iti placa :) .
-
dariana spune:
Eu am 11 ani (nu ca m-as lauda) si astazi am terminat de citit cartea.M-a impresionat profund mai ales ceea ce vrut sa arte in sine autoarea.Legat de interviul cu Julia Navarro trebuie sa fie extraordiar sa-i iei un interviu acestei mari scriitoare, nu-i asa Raluca? Nu mai spun ca trebuie sa vorbesti foarte fluent spaniola si , ti-o spun, draga Raluca ca te admir enorm
-
BIBITA spune:
Eu am 5 ani si am citit cartea m-i s-a parut interesanata prin tematica abordata in contextul descoperirii si neincrederii aratate de o larga patura sociala de oameni de stiinta.La virsta mea de 5 ani apreciez,de pe pozitia unui ateu convins,ca agnosticismul pretimpuriu din finele sec 14 este strins legat de credinta oamenilor in supranatural in tot ce nu era de inteles.Dar azi ……
julya spune:
4 July 2008 | 11:06 am
Si mie mi-a placut foarte mult. Am ramas impresionata de ideea ei(nu stiu daca a mai folosit-o cineva) de a “elucida” misterul vechimii giulgiului. Actiunea cartii, modul de implicare al puternicilor oameni din umbra, care nu conduc doar o organizatie ci au si guverne sub puterea lor, m-au tinut cu sufletul la gura. Intrebarea care a ramas in mintea mea este: cate astfel de organizatii exista in lume? nu neaparat sa protejeze giulgiul, dar care conduc din umbra si detin puteri inimaginabile, au lumea la picioarele lor si trag sfori invizibile care ne influenteaza pe toti.
Desi am mai citit si alte carti pe teme giulgiului, aceasta mi-a placut cel mai mult; in comparatie cu celelate povestea tesuta de Julia pare mult mai realista.
Acum citesc “Biblia de lut” si pare la fel de incitanta.