Marketing printre iaci

Titlu: Hotelul de pe acoperișul lumii
Autor: Alec Le Sueur
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Simona-Gabriela Vărzan
Numar pagini: 296
ISBN: 978-973-50-4815-0

„Îmi luasem în valiză o „chuba” din piele de oaie, pe care să o port la târgurile de turism din Europa. […] Am deschis valiza la Holiday Inn Golden Mile din Hong Kong și am fost dat pe spate de putoare. […] M-am uitat mai cu atenție. Încă mai avea bucăți de carne pe ea. În cameră era o sticlă de aftershave 4711 și am golit-o peste haină în speranța că va acoperi mirosul de oaie. Nu a fost așa.”

Cumpără titlul în engleză

După ce a lucrat pentru diverse hoteluri de lux din Europa, Alec Le Sueur acceptă un post în departamentul de marketing al Holiday Inn Lhasa. În anii premergători răspândirii internetului, cunoscuții lui reacționează cu stupoare la vestea mutării lui în Tibet. Pornită din simplă curiozitate, alegerea lui Alec îi facilitează accesul la o zonă a lumii șocantă pentru europeni. Autorul născut pe Insula Jersey creează o oarecare aură de obiectivitate în jurul relatărilor despre străinii întâlniți în călătoria sa.

Volumul de memorii publicat pentru prima dată în 1998 este un fel de selecție a celor mai bizare episoade trăite de Alec de-a lungul celor cinci ani petrecuți în Tibet. Zborurile de coșmar cu linia aeriană chineză CAAC, ceaiurile dezgustătoare cu unt de iac pe care un oaspete cu bun-simț nu le poate refuza mereu, iarna în care pornirea centralei hotelului dezgheață cadavrele șobolanilor din conducte și adunarea oaselor unei turiste decedate și incinerate de pe mochetă sunt doar câteva dintre motivele pentru care, citind Hotelul de pe acoperișul lumii, nu-ți vei dori, cel puțin deocamdată, să devii chiar atât de aventurier.

În perioadele în care hotelul este ocupat în proporție mai mică de 20%, încălzirea rămâne oprită, indiferent de temperatură. Atât tibetanii, cât și chinezii stabiliți în Lhasa și în împrejurimi au o relație remarcabil de distantă cu igiena. Alec evită deseori specialitățile lor culinare „interesante” cu ajutorul bucătarilor germani și italieni angajați de Holiday Inn. În același timp, adolescenții tibetani capătă acces la haine din nailon vopsite în nuanțe fosforescente și la cluburi deschise de chinezii cu inițiativă.

Pentru mine, cel puțin, detaliile picante despre traiul unui european în Tibetul începutului anilor '90 au însemnat cam atât: picanterii. Am zâmbit, am râs de câteva ori, am căutat informații despre invazia comunistă a Tibetului, ale cărei urmări sunt menționate frecvent de Alec. Mi-au atras atenția explicațiile despre cele două niveluri din organigrama hotelului: tabăra A – chinezii din Partidul Comunist, care au mereu ultimul cuvânt cu privire la orice decizii, și tabăra B – imigranții angajați pentru a crea, pe cât posibil, imaginea unui Holiday Inn veritabil. Izolați aproape complet de civilizația occidentală, aceștia din urmă se ambiționează să păstreze, măcar de fațadă, urme de respectabilitate în confruntările cu localnicii, cu care nu împărtășesc noțiuni de bună-creștere.

Fără să aibă de suferit dincolo de disconfortul fizic inevitabil, Alec a fost foarte aproape de câteva înăbușiri violente ale protestelor călugărilor tibetani împotriva stăpânirii abuzive a chinezilor. Astfel de incidente nu se uită și nu se comentează de pe margine, dincolo de observația că au reprezentat motivul principal pentru care autorul a decis să se întoarcă în Occident.

Plusuri

Fermecat de peisajele tibetane, Alec le Sueur reușește să scrie cu tandrețe și umor despre aproape orice aspect al șederii unui european emancipat în Lhasa.
Minusuri

Dincolo de entertainment și de stilul condensat, jurnalistic, nu am simțit că autorul și-ar fi dorit să ajungă la o narațiune care să capete valoare intrinsecă pentru cititorii pasionați de ficțiune.
Recomandari

Celor interesați de cultura și istoria recentă a Tibetului sau de memorii de călătorie în general.