Titlu: Gustul, mirosul și amintirea
Autor: Anamaria Smigelschi
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 245
ISBN: 978-973-50-3996-7

Amintiri desprinse parcă dintr-o altă lume, magică și plină de culoare, chiar și în cele mai grele momente.

Înainte de a începe, propriu-zis, această recenzie, trebuie să vă mărturisesc faptul că nu sunt un cititor atât de înverșunat de memorii/jurnale. De aceea, eram chiar curioasă de modul în care se va desprinde povestea artistei plastice Anamaria Smigelschi din acest volum intitulat sugestiv Gustul, mirosul și amintirea . Este, într-adevăr, o excursie în timp, însoțită de toate simțurile sau, cum spune chiar autoarea, o colecție de povești: Ceea ce veți citi, dacă veți avea răbdare, este absolut, perfect, strict adevărat! Nimic, nici nume, nici cuori, nici situații, nu este inventat. Pe de altă parte, e inutil să adaug că nu este totul. Nu pot și nici nu vreau să fac mărturisiri complete, nu e o autobiografie, nu e un volum de memorii, sunt niște picături colorate, vesele, nostalgice sau triste, niște proze-lițe. Sunt poveștile mele.

Acest volum este deosebit tocmai datorită acestei forme pe care o îmbracă, a proze-lițelor, ce par a fi desprinse dintr-o imaginație bogată, nicidecum dintr-o istorie de familie, iar atmosfera se datorează talentului artistei de a picta prin cuvinte. Fiecare nouă proze-liță prezintă noi „personaje”, fapte și locuri, păstrând patina timpului și sentimentele aferente. Iar faptul că toate s-au întâmplat cândva nu face decât să sporească magia colecției de gusturi, mirosuri și amintiri: Malul Dunării la Tulcea, o dimineață plumburie, timpul ideal pentru picture, când formele și culorile își păstrează personalitatea, nu sunt modificate de lumină. Desenam cuminte pe scăunelul meu de pânză cu mapa pe genunchi când a început ploaia, caldă, zgomotoasă, cu stropi cât boabele mari de struguri, o ploaie fericită.

Cu o scriitură vie și multe lucruri de povestit, o familie numeroasă, multiculturală, plină de artiști, cu prieteni pe măsură și întâmplări dintre cele mai hazlii ori triste, dar zugrăvite într-un ton cald și nostalgic, proze-lițele se citesc asemeni unui vis, pe care întâi îl vezi și simți, pentru ca, apoi, să îl conștientizezi. Bineînțeles, din tot acest amestec nu lipsesc nici ironiile, filosofia ori trimiterile culturale specifice vremurilor și schimbărilor pe care Anamaria Smigelschi le-a trăit - un volum pestriț, care se citește cu zâmbetul pe buze.

• Plusuri

  Umorul fin, descrierile elaborate, atmosfera conturată cu fiecare „proze-liță”

• Recomandari

  Dacă vă place să citiți memorii și autobiografii, aceasta este cu totul specială prin contrastul dintre capitolele scurte și informația concentrată, scrisă într-o manieră aproape ficțională