Titlu: Clarisse
Autor: Frederic Vitoux
Rating:
Editura: Spandugino
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Cristina Balmuș
Numar pagini: 299
ISBN: 978-606-92895-0-1

În acest „roman”, Frederic Vittoux conturează un portret din altă lume și din altă vreme.

Am pus „roman” între ghilimele fiindcă omagiul adus Clarissei Doysie se apropie mai mult o biografie sau o colecție de amintiri. Ca roman nu rezistă unei lecturi mai pretențioase, fiind scris fără mare talent literar, fără să aibă o poveste incitantă sau provocatoare. Însă cartea emoționează și invită la reflecție.

La colecția de notițe ce o au în centru pe Clarisse, o apropiată a familiei autorului, probabil o figură misterioasă a copilăriei sale, am remarcat dorința de a găsi un sens în istoria familiei. Întîi în viața lipsită de excese a bunicilor, care stabiliseră între ei o distanță respectabilă, ridicolă din perspectiva unui cititor modern. Iar tentativele de apropiere erau zădărnicite la timp de apariția Clarissei, în calitate de ajutor al familiei, om bun la toate, prietenă și ceva mai mult, aproape ca un blestem pozitiv, o umbră necesară. Apoi, autorul face un exercițiu de compunere și imaginare a influenței pe care a avut-o Clarisse asupra părinților săi: asupra mamei care îi acceptă nedumerită ajutorul excesiv, asupra tatălui orbit de convingeri abstract-politice, care o evită pe Clarisse, incomodat de devotamentul ei, de amintirile lor comune.

Cine e Clarisse, totuși, te întrebi, de suscită atîtea speculații? O femeie decentă, ultra-pudică, cu un devotament inexplicabil față de familia Vitoux, o presupusă dragoste nemărturisită pentru bunica autorului, întruchiparea umilității și a sacrificiului. Un personaj iritant de bun, lipsit de vicii sau viciat tocmai de excesul bunătății, de calitatea de martor la evenimente sau stări pe care familiar ar fi vrut, poate, să le uite.

Poate Clarisse e enigma de rezolvat a acestui roman. Dar mie mi s-a părut un motiv pentru a evoca amintiri și a căuta explicații, lucru pe care orice copil care crește vrea să îl facă: să găsească sens în istoria sa familială. Așa cum am citit-o eu, Clarisse este meditația unui intelectual asupra propriei familii.

• Plusuri

  Sensibilitatea și implicarea autorului.

• Minusuri

  Cartea pare să fie scrisă mai mult pentru ca autorul să-și facă ordine în gînduri decît pentru cititori.

• Recomandari

  Recomand cartea celor care iubesc memorialistica sau care se află într-un moment de rătăcire, pe cei din urmă meditația lui Frederic Vitoux i-ar putea ajuta să găsească sens în viața lor.