Şansele ţi le faci singur
Scris de Marinela Gheorghe • 26 October 2012 • in categoria Dezvoltare personala
Autor: Benjamin Zander și Rosamund Stone Zander
Rating:

Editura: Publica
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Cosmin Nare
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-8360-01-0

Hai, recunoaşte că de fiecare dată când îţi merge prost şi lucrurile nu ies cum ai vrut tu, te oftici şi dai vina pe cei din jur. Tot timpul e altcineva de vină, ceilalţi te calcă pe nervi, nu ştiu să se poarte, nu vor să te înţeleagă, ai ghinion, te urmăreşte un destin nefast şi aşa mai departe. Să îţi treacă prin cap că şi tu contribui mai mult sau mai puţin la viaţa pe care o ai? Asta mai rar.
Cartea de faţă ne învaţă că posibilităţile trec pe lângă noi cu nemiluita. Şi că le ratăm pentru că suntem prea preocupaţi să ne plângem de milă şi să considerăm că suntem nedreptăţiţi.
Cei doi autori ai cărţii sunt soţ şi soţie. Şi pe măsură ce lecturam cartea, încercam să îmi dau seama care dintre ei a contribuit mai mult la formarea personală a celuilalt.
Benjamin Zander (care va fi Ben în carte) este dirijor al Orchestrei Filarmonice din Boston şi a predat mai mult de 30 de ani la Conservatorul New England din Boston. Soţia acestuia, Rosamund Stone Zander (Roz în carte) este terapeut şi tind să cred că ea a avut un rol mai important în modul de a gândi şi de a acţiona care este promovat în carte. Nu de alta, dar deseori când se confrunta cu situaţii dificile din care nu ştia cum să iasă, Ben apela la ajutorul suprem de nădejde: soţia, care chiar venea cu soluţii ingenioase, la care cu siguranţă nu s-ar fi gândit prea mulţi.
De cele mai multe ori, totul se rezumă la atitudine. Ţineţi minte keyword-ul, pentru că e foarte important. În funcţie de cum vezi totul, ce atitudine ai în raport cu oamenii, cu viaţa, cu situaţiile prin care treci, îţi poţi spori şansele ca lucrurile să meargă bine sau îţi poţi băga singur beţe în roate.
Autorii prezintă o serie de „instrumente”, „tehnici”, „reţete de succes” sau cum vreţi să le numiţi. Acestea nu sunt însă doar teoretice – dimpotrivă, au fost formulate după ce au fost testate în practică de nenumărate ori. Şi culmea, chiar au funcţionat. După cum spuneam, de cele mai multe ori contează atitudinea pe care o ai faţă de celalalt. Dacă ştii să ajungi la „sinele lui profund” şi să îl ajuţi să îşi dea la o parte „sinele precaut”, sau îl înveţi Regula numărul 6 (una dintre cele mai tari reguli posibile, dar nu, nu vă spun care este! Trebuie să o aflaţi singuri!) şi să ştie să îşi acorde singur nota 10, pentru care să lupte şi pe care să o merite ulterior, ai schimbat un om. Sau cel puţin pe tine. Şi vei fi mândru de asta.
Cartea vorbeşte despre un optimism cât se poate de „cu picioarele pe pământ”, bazat pe capacitatea de a vedea partea plină a paharului, care cu siguranţă există, alături de partea goală. Dacă tot le ai pe amândouă în faţă, de ce ai vedea-o pe cea goală şi nu pe cea plină?
„Adesea, acel membru al grupului care vorbeşte despre posibilităţi este descalificat drept visător sau naiv care persistă într-un optimism gen “jumătatea plină a paharului”. Negativiştii se mândresc cu presupusul lor realism. Totuşi, exact aceia care văd paharul „jumătate gol” sunt cei ce au îmbrăţişat o ficţiune, deoarece „goliciunea” ori „lipsa” sunt, la fel ca „zidul”, abstracţiuni mentale, pe când „jumătate plin” este o măsură a realităţii fizice în discuţie. Astfel, aşa numitul optimist este singurul conectat la realitate, singurul care descrie starea unei substanţe aflate în pahar.„
-
Plusuri
Sfaturi pe care le poţi pune în practică, în primul rând pentru îmbunătăţirea propriei vieţi, dar şi a celor din jur, precum şi modul în care multe dintre idei sunt prezentate prin prisma muzicii (foarte inspirată metafora cu „vioara a doua”. O să vedeţi de ce...)
-
Recomandari
Aş recomanda-o în special pesimiştilor şi celor care consideră că îi urmăreşte ghinionul în orice direcţie s-ar îndrepta. Posibil să le schimbe / ok, măcar să le influenţeze viaţa în bine :)