Despre civilizaţia convieţuirii

Autor: Andrea Riccardi
Rating:

Despre Andrea Riccardi este important de spus că este fondatorul comunităţii Sant"™Egidio, un grup creştin specializat în dialogul ecumenic şi care îşi face simţită prezenţa în acţiuni de mediere (în această carte, Riccardi aminteşte de implicarea avută în conflictul dintre forţele politice din Mozambic). Despre civilizaţia convieţuirii se vrea un model de urmat, pe calea bunei înţelegeri a oamenilor de pretutindeni; ce reuşeşt, însă, este doar un discurs politicos şi dezirabil.

Dacă vorbim despre o civilizaţie a convieţuirii, nu putem să nu avem în vedere factorul conflictului. Conflictul este rezultat al intoleranţei faţă de diferenţă, incapacitatea de a face compromisuri, de a coopera. Lumea noastră nu cunoaşte armonia şi asta din cauza diversităţii etniilor, a intereselor politice şi, mai în adâncime, a crizei familiei, a societăţii, a şcolii. Conflictul a luat naştere în postcolonialism, când statul-naţiune a fost soluţia pentru garantarea siguranţei unei populaţii, elementul care a dat legitimitate noţiunii de identitate (de exemplu, în Balcani, statele pre-moderne aveau superstructuri omogene şi se bazau pe o politică ierarhică cu inegalităţi sociale stricte, dar tocmai aceste inegalităţi permiteau vasta diversitate etnică şi religioasă). Astăzi, identitatea, definită mereu în raport cu celălalt, cu străinul, "promovează o comunitate, dar în dauna toleranţei şi a reciprocităţii, şi creează o lume în care apartenenţa este şi mai importantă decât puterea cetăţenilor". [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Elogiu lentorii

0Autor: Carl Honoré
Rating:
Editura: Publica

(ediţia în limba engleză)

Nu suntem la fel. Totuşi, cam de un secol încercăm să fim identici pe un plan important: cel al vitezei. Cu cît mai rapid, cu atît mai bine. Cu cît mai rapid, cu atît mai asemănător. Întîi, pentru că atunci cînd trecem în goană prin lume, vedem lucrurile nediferenţiat; apoi, pentru că gonind printre termene-limită, blocaje în trafic, cereri de a intensifica ritmul, punem undeva la capătul de jos al listei pe cineva important: pe noi înşine. Identitatea, stima, nevoile personale sunt antrenate în maşinăria lui "mai repede înseamnă mai bine", unde mai bine ia valori de la profitabil la eficient.

Problema pe care o pune o carte precum cea a lui Carl Honoré este dacă merită să pierdem lucruri esenţiale de dragul vitezei, prin urmare, o problemă existenţială a secolului XXI: avem cea mai consistentă ofertă de informaţie, tehnica performantă, trăim profitabil şi eficient, dar oare chiar trăim? [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

Omul zar

Autor: Luke Rhinehart
Rating:

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

NU CITIŢI ACEASTÄ‚ RECENZIE!

NU CITIŢI ACEASTÄ‚ CARTE!

VEŢI DEVENI CIOBURI DE OAMENI!

LECTURÄ‚ INTERZISÄ‚ ÎNTRE 7 ŞI 77 DE ANI!

TREABA VOASTRÄ‚ - V-AM AVERTIZAT!

Ca să fiu cinstit faţă de propriile mele reacţii, primele capitole ale acestei cărţi m-au entuziasmat. Ele păreau să urmeze în scris ceea ce văzusem la o rarisimă emisiune Discovery. Pe sticlă, 2 ghizi barbugii dădeau cu babaroasele pentru a vedea care din 6 ţări urmau s-o viziteze. Le-a ieşit Anglia. Au numit 6 oraşe şi nimeri Birmingham. Au scris 6 cartiere şi ajunseră în partea de vest a oraşului. Acolo din 6 centre de interes zarul a hotărât o lăptărie. Înăuntru printre cele 6 feluri de lapte selectate au solicitat laptele numărul 2, apoi au întrebat despre 6 posibile trasee prin oraş şi zarul se opri la numărul 5. Şi toată emisiunea tipii mergeau aşa la întâmplare, bucurându-se de eventuale frumuseţi ale ţării vizitate, dar asta numai dacă hotăra zarul.

Oau, ce interesant, [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

Jurnal de cămin

Coordonatori: Zoltán Rostás, Sorin Stoica
Rating:

Jurnal de cămin este o colecţie de evocări ale vieţii din căminele bucureştene, scrisă de 24 de studenţi şi studente de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, coordonaţi de Zoltán Rostás şi Sorin Stoica. Ar putea fi deci o lectură banală, o simplă trecere în revistă a unui mediu social probabil destul de interesant - acela al provincialilor veniţi la Bucureşti ca să înveţe / să-şi facă un rost în viaţă / să se realizeze. Dar nu este. Ceea ce-l aşteaptă însă pe cititor între copertele acestui volum cu titlu cuminţel zguduie serios barierele înţelegerii şi normalităţii.

Profesorul Zoltán Rostás ne face o binevenită introducere in subiect, menţionând în cuvântul înainte al cărţii ca în cămine funcţionează "o moralitate sexuală care tolerează toate manifestările posibile" şi "un pluralism cultural-politic nesigur". Cred că este cazul, având în vedere minunăţiile pe care urmează să le descriu în rândurile de mai jos, să detaliez in concreto: prima sintagmă descrie situaţia în care, cum s-ar spune frigid-funcţionăreşte, doi studenţi de sex opus "întreţin nestingheriţi relaţii sexuale" sub o pătură, în timp ce colegul/colega/colegii trăncănesc, joacă whist sau ronţăie seminţe cu ochii la vreun film pe calculator. A doua formulare, cu "pluralismul cultural-politic", îmi pare însă foarte ambiguă. Ştiu din proprie experienţă că studenţimii de prin căminele bucureştene puţin îi pasă de politică; cât despre "cultură" (cu riscul de a dezamăgi aşteptările celor care îşi fac speranţe că "generaţia tânără" va fi mai bună decât înaintaşii, doar pentru motivul că e "tânără" şi n-a trăit sub Ceauşescu), nu recomand nimănui să nimerească în perioada festivalurilor dedicate studenţilor la vreo reprezentaţie la operă sau la vreo piesă de teatru cu sala plină de tineri care au căpătat gratis invitaţii " De altfel, iată o mărturie de un superb umor involuntar (cine ce zicea despre "cultura în mişcare"?) :
[Citeşte mai departe pe Secţiunea de Ştiinte umaniste şi religie]

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

Pledoarie pentru o anumită anormalitate

Autor: Joyce McDougall
Rating:

Cred că nu o dată ne-am plîns, numai cu noi înşine sau în faţa altora, de singurătate sau neputinţă. Ajungem la capătul puterilor din motive aparent ridicole, detalii cotidiene care sunt, pe scena psihică, enorme, esenţiale, atroce. În cartea de faţă, Joyce McDougall încearcă să analizeze apărările extreme ale Eului: adicţii, perversiuni, "neantizare" a interiorului, somatizări. Am făcut apel la o stare cunoscută celor mai mulţi dintre noi - aceea de epuizare, tradusă cel mai simplu prin "dar eu nu mai pot!" - pentru a presupune de la bun început că realitatea cazurilor descrise şi analizate în această carte nu poate fi contestată, aşa cum nu contestăm starea de epuizare, trăită, verificată. Cel mult, specialiştii ar putea contesta construcţia de ipoteze şi predicţii a autoarei.

Pe baza experienţei clinice, Joyce McDougall încearcă să analizeze modurile în care oamenii se străduiesc să-şi păstreze integritatea psihică, să o ţină între reperele narcisice (chiar şi între acelea construite de copil în lipsa unui model real sau cînd modelul apare-dispare sau cînd îl contrariază, deci chiar şi între reperele confuze, care au necesitat un efort uriaş de integrare) şi mai ales felurile în care oamenii înţeleg să împiedice moartea psihică, mai ales atunci cînd simt cum alunecă spre ea. Povestea nouă este veche: mulţi oameni nu trăiesc, ci sunt trăiţi, iar descoperirea acestui fapt o primeşte fiecare în funcţie de sistemul propriu de coping, care poate apărea uneori extrem de ciudat pentru spectatorul din exterior, în timp ce pentru persoana implicată este un element care o ţine în viaţă.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Altă creştere. Şcoala muncii.

Autor: Simion Mehedinţi-Soveja
Rating:

"A te coborî în lumea faptelor concrete, e cea dintâi regulă pentru siguranţa cugetării şi rodnicia vieţii"...

Să încerci să vorbeşti în amănunt despre lucrarea Altă creştere - Şcoala muncii a lui Simion Mehedinţi-Soveja, acum, la aproape 100 de ani de la apariţia primei ediţii, ar părea un gest care ţine mai degrabă de sfera arheologiei. Şi aceasta nu pentru că ideile autorului ar fi anacronice (ele nefiind, de altfel, produsul unei ideologii trecătoare, ci rezultatul eforturilor savantului de a elucida manifestările perene ale omului). Lucrarea lui Mehedinţi deschide însă atât de multe sensuri de existenţa cărora am uitat, încât este imposibil să nu te laşi copleşit de o senzaţie stranie - ca şi cum ai descoperi, atavic, caracterele unei limbi vechi pe care ai uitat să o vorbeşti.

Apărută în şapte ediţii din 1919 până în 1941, această lucrare în care Mehedinţi îmbină şarmant tonul ştiinţific al eseului cu cel cald al povestioarea anecdotice cu "morală", este semnul cel mai dureros că, în mai puţin de un secol, am reuşit să ne depărtăm la mii de ani lumină de normalitatea pe care savantul o prefigura când scria: "Valoarea unui stat este proporţională cu organizarea ştiinţifică a educaţiei maselor, în vederea menirii istorice a fiecărei naţiuni". Lectura acestei cărţi ne va ajuta, fără îndoială, să vedem dezastrul educaţiei româneşti la adevăratele lui dimensiuni, dincolo de epifenomenele - ele însele dureroase - prezentate prin mass-media.
[Citeşte întregul articol pe secţiunea de Ştiinte Umaniste şi Religie]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Revolta trupului

Autor: Alice Miller
Rating:

Simplitatea şi siguranţa din tonul lui Alice Miller dau impresia unei psihologii a simţului comun, cea la care toţi ne pricepem, aşa cum ne pricepem să dăm sfaturi în orice condiţii sau să conversăm despre ce trebuie şi ce nu trebuie făcut. Cred însă că stilul nud, rapid de expunere este un avantaj pentru Revolta trupului: nu se adresează numai specialiştilor, deşi cere o anume familiaritate cu termenii psihanalizei, însă nu este o carte de soluţii sau iluzii înşirate despre cum să fii mai fericit/mai liber/mai tine însuţi. Trucul formal face mai uşor de acceptat conţinutul de care Alice Miller se ocupă de ani buni: cum se imprimă în evoluţia ulterioară a corpului şi minţii maltratările (în sensul larg) din copilărie, dar mai ales care sunt efectele refulării şi negării emoţiilor şi sentimentelor reale faţă de părinţii abuzivi. Punctul dureros din cartea lui Miller este porunca a cincea: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie ţie şi să trăieşti ani mulţi. Forţa acestui imperativ îi face pe copiii rău trataţi (nu numai bătuţi sau abuzaţi sexual, ci şi trataţi cu indiferenţă, cu răceală, cu veşnice reproşuri, cu o disciplină severă) să devină dependenţi de părintele interiorizat, legaţi pentru toată viaţa de speranţa că vor cîştiga dragostea pe care nu au avut-o. Asta în ciuda faptului că trupul, care nu trăieşte după regulile moralei, semnalează conflictul interior prin boli şi tulburări cu "cauze misterioase".
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!