Altă creştere. Şcoala muncii.
Autor: Simion Mehedinţi-Soveja
Rating: 
"A te coborî în lumea faptelor concrete, e cea dintâi regulă pentru siguranţa cugetării şi rodnicia vieţii"...
Să încerci să vorbeşti în amănunt despre lucrarea Altă creştere - Şcoala muncii a lui Simion Mehedinţi-Soveja, acum, la aproape 100 de ani de la apariţia primei ediţii, ar părea un gest care ţine mai degrabă de sfera arheologiei. Şi aceasta nu pentru că ideile autorului ar fi anacronice (ele nefiind, de altfel, produsul unei ideologii trecătoare, ci rezultatul eforturilor savantului de a elucida manifestările perene ale omului). Lucrarea lui Mehedinţi deschide însă atât de multe sensuri de existenţa cărora am uitat, încât este imposibil să nu te laşi copleşit de o senzaţie stranie - ca şi cum ai descoperi, atavic, caracterele unei limbi vechi pe care ai uitat să o vorbeşti.
Apărută în şapte ediţii din 1919 până în 1941, această lucrare în care Mehedinţi îmbină şarmant tonul ştiinţific al eseului cu cel cald al povestioarea anecdotice cu "morală", este semnul cel mai dureros că, în mai puţin de un secol, am reuşit să ne depărtăm la mii de ani lumină de normalitatea pe care savantul o prefigura când scria: "Valoarea unui stat este proporţională cu organizarea ştiinţifică a educaţiei maselor, în vederea menirii istorice a fiecărei naţiuni". Lectura acestei cărţi ne va ajuta, fără îndoială, să vedem dezastrul educaţiei româneşti la adevăratele lui dimensiuni, dincolo de epifenomenele - ele însele dureroase - prezentate prin mass-media.
[Citeşte întregul articol pe secţiunea de Ştiinte Umaniste şi Religie]
Revolta trupului
Autor: Alice Miller
Rating: 
Simplitatea şi siguranţa din tonul lui Alice Miller dau impresia unei psihologii a simţului comun, cea la care toţi ne pricepem, aşa cum ne pricepem să dăm sfaturi în orice condiţii sau să conversăm despre ce trebuie şi ce nu trebuie făcut. Cred însă că stilul nud, rapid de expunere este un avantaj pentru Revolta trupului: nu se adresează numai specialiştilor, deşi cere o anume familiaritate cu termenii psihanalizei, însă nu este o carte de soluţii sau iluzii înşirate despre cum să fii mai fericit/mai liber/mai tine însuţi. Trucul formal face mai uşor de acceptat conţinutul de care Alice Miller se ocupă de ani buni: cum se imprimă în evoluţia ulterioară a corpului şi minţii maltratările (în sensul larg) din copilărie, dar mai ales care sunt efectele refulării şi negării emoţiilor şi sentimentelor reale faţă de părinţii abuzivi. Punctul dureros din cartea lui Miller este porunca a cincea: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie ţie şi să trăieşti ani mulţi. Forţa acestui imperativ îi face pe copiii rău trataţi (nu numai bătuţi sau abuzaţi sexual, ci şi trataţi cu indiferenţă, cu răceală, cu veşnice reproşuri, cu o disciplină severă) să devină dependenţi de părintele interiorizat, legaţi pentru toată viaţa de speranţa că vor cîştiga dragostea pe care nu au avut-o. Asta în ciuda faptului că trupul, care nu trăieşte după regulile moralei, semnalează conflictul interior prin boli şi tulburări cu "cauze misterioase".
[Citeste tot Articolul]
Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate
**Într-un text pasionat, deopotrivă recenzie şi breviar de idei, Ştefan Ruxanda discută despre o carte pasionată, deopotrivă diagnostic şi semnal de alarmă: Konrad Lorenz - Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate.
Autor: Konrad Lorenz
Rating: 
"Cu aglomerările ei, cu pustiirea naturii şi întrecerea cu sine însăşi a omenirii avide de bani şi insensibile la valoare, cu îngrozitoarea sărăcie emoţională şi cu prostirea prin îndoctrinare, cultura occidentală de azi are atât de multe aspecte care nu merită să fie imitate, încât te face să uiţi prea uşor veritabilul ei conţinut de adevăr şi înţelepciune."
Konrad Lorenz
Konrad Lorenz, cu lucrarea de faţă, se înscrie în seria de cercetători-autori care trag un semnal de alarmă privind mersul omenirii ultimului secol. Alături de Allan Bloom (Criza spiritului american), Giovanni Sartori (Homo videns), Alvin Toffler (Ultimul val, Şocul Viitorului) şi alţii, Lorenz conturează peisajul unei omeniri în curs de auto-distrugere spirituală cu puţine şanse de refacere, dacă ar fi să analizăm minimele eforturi de îndreptare. (Din cei citaţi mai sus am rezerve în ceea ce-l priveşte pe Toffler, el fiind un analist erudit, impecabil în observaţii, dar cu soluţii care parcă nu-i aparţin sau pe care ni le oferă ca un compromis la şi aşa dezaxata civilizaţie, aici referindu-mă la adaptabilitatea la tranzienţă.)
[Citeste tot Articolul]
Omul generos
0Autor: Tor Norretranders
Rating: 
Editura: Publica

Etichetări pripite
Omul generos m-a păcălit de două ori. Iniţial, când am văzut coperta şi am citit primele rânduri, eram foarte tentat să cred că am în faţă un self-help. Mă aşteptam să citesc povestioare despre oameni care au reuşit în viaţă doar având această calitate, generozitatea. Apoi, după primele 10-15 pagini, am început să suspectez cartea de superficialitate şi credeam că recunosc în ea un "manual de agăţat", adresat sexului puternic (şi nu numai). Un manual cam misogin, aş putea adăuga.
M-am grăbit însă cu etichetarea. Într-adevăr, Omul generos are o trăsătură în comun cu self-help-urile: faptul că rămâi cu multe informaţii noi şi interesante la sfârşit. Şi, într-adevăr are şi ceva dintr-un "manual de agăţat" sau, mai degrabă, îţi dă un sfat care, după cum spune Tor, ar trebui să te ajute să obţii mai mult sex.
Despre televiziune
Autor: Pierre Bourdieu
Rating: 
Spre deosebire de Giovanni Sartori sau Virgiliu Gheorghe, despre ale căror cărţi care am vorbit dăţile trecute (ambele tranşând radical problema televiziunii, una din perspectiva cultural-politică, cealaltă din cea religios-morală), cunoscutul sociolog francez Pierre Bourdieu preferă în acest volum un ton mai degrabă auster, o interpretare raţionalistă, nu mai puţin ingenioasă, a angrenajelor din culisele mass-media.
Precum Sartori, Bourdieu constată că televiziunea operează în mod fundamental cu trunchieri ("Jurnaliştii posedă nişte "ochelari" cu totul particulari, care îi fac să vadă anumite lucruri şi nu altele; şi, de asemenea, să vadă într-un anumit fel ceea ce văd"), dar observă, în plus, că pentru a căpăta inteligibilitate, televiziunea însoţeşte imaginea cu salve de cuvinte - care, bineînţeles, mitraliate iresponsabil, fără proprietatea termenilor (cine să se gândească acum, în cursa superluminică a informaţiei, că există o responsabilitate uriaşă pentru cuvânt, fie el rostit sau scris la repezeală pe o burtieră din josul ecranului?!) injectează constant doze mari de imprecizie.
[Citeste tot Articolul]
Efectele televiziunii asupra minţii umane
Autor: Virgiliu Gheorghe
Rating: 

Spre deosebire de Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, cartea lui Giovanni Sartori despre care vorbeam acum două săptămâni, amplul studiu al lui Virgiliu Gheorghe (a cí£rui primí£ parte o constituie volumul de faţí£) îşi propune sí£ identifice cât mai detaliat toate mecanismele nocive utilizate de televiziune. Autorul, deşi îşi orienteazí£ discursul şi pe aspectele dí£uní£toare pentru conştiinţa moralí£ şi religioasí£ a omului şi porneşte de la premise chiar mai uşor de înţeles decât ale lui Sartori ("orice înlesnire excesiví£ adusă în serviciul unui simţ, al unei funcţii, al unui organ atrage dupí£ sine un efect de amputare a acelui simt, a acelei funcţii, a acelui organ" ), ajunge la aceeaşi concluzie cu profesorul italian, aceea cí£ "televiziunea remodeleazí£ omul în întregime".
Partea I- Efectele comunicí£rii audio-video asupra dezvoltí£rii şi funcţioní£rii creierului, acoperind primele douí£ sute de pagini, poate fi rezumatí£ într-o listí£ pe cât de înfiorí£toare, pe atât de adeví£ratí£ de ştiaţi cí£ - uri. Sintagma de "imbecilizare" pe care editorul român a folosit-o pentru traducerea titlului original al lucrí£rii lui Sartori pare chiar mai potrivită în contextul trasat de acest capitol. [Citeste tot Articolul]
Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea
Autor: Giovanni Sartori
Rating: 
Homo videns nu are nimic din sobrietatea pe care o cere un eseu în sensul "clasic" al cuvântului. Giovanni Sartori nu se mulţumeşte cu rigurozitatea informaţiilor sau cu bibliografia îmbelşugată, ci aruncă în joc toate procedeele persuasive pentru a ne pune în lumină cauzele pentru care, din Chicago până în Helsinki, din Rio de Janeiro până în Johannesburg şi Tokyo - şi, mai recent, începând din 1989, şi de la Nistru pân' la Tisa, ponderea imbecililor - naivi, inculţi, nepregătiţi pentru nici un fel de viaţă - este într-o creştere progresivă. În această carte care debutează cu o dedicaţie zdrobitoare ("Ilariei, care ştie să citească"), profesorul de filozofie şi ştiinţe politice încearcă din răsputeri să ne facă să realizăm că, dincolo de sclipiciul social care ne spune că "totul e ok" si "sky is the limit" s-ar putea să "ne aflăm în plin proces al unei mutaţii genetice".
[Citeste tot Articolul]




