Autor: James Surowiecki
Rating:

De ce o să fiţi uşor dezamăgiţi

(ediţia în limba engleză)

Suntem convinşi că aproape tot timpul există un grup de « aleşi » care pot oferi cea mai bună soluţie şi mai ales în relaţiile profesionale suntem obişnuiţi să ne raportăm la experţi în luarea deciziilor. The wisdom of crowds prezintă o idee simplă, care pentru unii poate fi o veste proastă: în anumite condiţii, grupurile mari de oameni sunt mai inteligente decât elitele de experţi. E o afirmaţie care poate duce la negare şi respingere, mai ales dacă eşti într-un rol de manager. Ce rost ai mai avea tu dacă deciziile tale ar fi mai proaste decât cele ale echipei pe care o coordonezi ?

Gândirea convenţională ne spune că mulţimile de oameni sunt iraţionale iar «spiritul de turmă" anihilează inţiativele îndrăzneţe, promovează mediocritatea şi compromisul. În această carte, Surowiecki reuşeşte să demonstreze într-un mod bine argumentat că, în anumite cazuri, pentru anumite tipuri de probleme, grupurile sunt mai inteligente decât indivizii.

"Ask a hundred people to answer a question or solve a problem, and the average answer will often be at least as good as the answer of the smartest member. With most things, the average is mediocrity. With decision-making, it's often excellence. You could say it's as if we've been programmed to be collectively smart."

Aplicaţii multiple

Din multitudinea şi diversitatea domeniilor studiate ne dăm seama că e vorba de o carte ce are aplicaţii într-un număr impresionat de domenii: în business (luarea deciziilor, gestionarea cunoştinţelor, colaborare, optimizarea proceselor), robotică, nano tehnologie, biologie moleculară, medicină, controlul traficului, tactici militare, telecomunicaţii, politică, artă interactivă, proiectare hardware şi software. E ceva pentru fiecare.

Argumentele folosite sunt destul de sofisticate, bazate pe analize şi studii ştiinţifice, însă suficient de bine disecate şi prezentate într-un mod atât de antrenant încât lectura devine o provocare intelectuala şi o aventură plină de surprinze. De ce toate biletele la cinema au acelaşi preţ? Dacă ar trebui să te întâlneşti cu cineva în Paris fără să ai posibilitatea de a-l contacta, ce oră şi loc ai alege? De ce coada la care stai să aştepţi este întotdeauna cea mai lungă? Cum se explică traficul aglomerat pe şosele? Exemplele din carte sunt puncte de plecare pentru analize personale ale întâmplărilor zilnice, pline de înţeles şi învăţăminte pentru cei care ştiu să le vadă.

Albine, Google şi predicţii despre viitor

Exemplele de grupuri intelgente abundă: poate fi vorba de Linux şi orice program open source care evoluează fără ca cineva să se ocupe de coordonarea lui, modul în care funcţionează internetul şi cum organizează Google informaţiile, pe baza voturilor primite de fiecare site sau stolurile în care păsările reuşesc să se zboare sincron,să se despartă şi să se regrupeze rapid ca şi cum ar avea un conducător care le ghidează după nişte reguli foarte precise.

Am avut ocazia să mă documentez câteva luni despre acest domeniu pentru lucrarea de diplomă. Mai precis, care sunt secretele ce ghidează comportamentul furnicilor, al albinelor sau al altor insecte sociale? Considerând exemplul termitelor, la nivel individual ele au un nivel scăzut de inteligenţă. Lucrează fără supraveghere şi totuşi, la nivel de colonie au rezultate spectaculoase. Construiesc muşuroaie care sunt adevărate minuni ale naturii, capabile să păstreze în interior un nivel optim de oxigen şi dioxid de carbon, căldură şi umiditate chiar în condiţiile în care muşuroiul se modifică. Oamenii de ştiinţă au descoperit că la nivelul unei colonii cooperarea este auto-organizată: în majoritatea situaţiile se realizează prin interacţiunile dintre indivizi. Deşi aceste interacţiuni pot părea simple (o furnică urmând calea altei furnici), furnicile reuşesc să rezolve probleme complexe (găsirea celui mai scurt drum spre o sursă de hrană).

E fascinant cum nişte organisme biologice foarte simple şi cu un grad de inteligenţă redus pot să obţină rezultate colective impresionante fără să existe un conducător în spate. De nu reuşesc şi oamenii să aibă în mod constant asemenea rezultate?

Problema cu autonomia

Autonomia este una din condiţiile necesare pentru ca un grup să fie inteligent şi a ajuns să fie acceptată de oameni ca ceva pozitiv şi util. Nu este însă şi suficientă. Divizarea în grupuri mici şi foarte specializate e benefică pentru că permite o concentrare mai mare pe detalii şi o analiză profundă a unei probleme care e în aria de interes a grupului. Mai ştim că diversitatea de opinii duce la perspective diferite asupra aceleiaşi probleme, deci la decizii mai bune: o informaţie irelevantă pentru cineva poate fi considerată utilă de către altă persoană. Însă, ceea ce lipseşte unui astfel de sistem să fie inteligent este partea de agregare a observaţiilor şi a opiniilor, punerea în comun a tuturor informaţiilor locale şi utilizarea lor pentru a lua decizii mai bune la nivel global.

Fie că e vorba de probleme cognitive, de coordonare, cooperare sau previziune, întregul poate fi mai inteligent decât cel mai deştept element luat individual doar în condiţiile în care se regăsesc diversitatea opiniilor, independenţa, descentralizarea deciziilor şi agregarea informaţiilor. Partea dificilă este tocmai producerea şi menţinerea acestor condiţii.

În loc de încheiere, vă propun ceva extraordinar, un exemplu inspirational de muncă în echipă şi coordonare perfectă :

Scrisă de Iulia Nălăţan