Soluţia la viaţă, univers şi tot restul
0 
Titlu: Eureka Street
Autor: Robert McLiam Wilson
Rating: 
Editura: Vintage
Anul apariţiei: 1997
396 pagini
ISBN: 978-0345427137
În mijlocul conflictelor politice şi religioase care intersectează viaţa oraşului Belfast la începutul anilor ’90, doi prieteni îşi caută fericirea.
A, dar pe asta o ştim…
0
Titlu: Dracula
Autor: Bram Stoker
Rating: 
Editura: Leda
Anul apariţiei: 2004
Traducere: Ileana Verzea, Barbu Cioculescu
564 de pagini
ISBN: 973-7786-04-1
Una dintre puţinele poveşti de groază care au atins statusul de capodopere ale literaturii universale, Dracula este, totodată, un roman psihologic, de aventuri şi de critică socială.
„Am citit că toate superstiţiile cunoscute în lume s-au adunat în potcoava Carpaţilor, ca şi cum aici ar fi fost centrul tuturor vârtejurilor imaginaţiei.”
[Citeste tot Articolul]
Între istorie şi ficţiune: premergătorul lui Mesia

Autor: Patrick Banon
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Mihaela-Gabriela Stănică
Numar pagini: 407
ISBN: 978-973-724-302-7
„Cum vremea faptelor şi cea a mântuirii nu mai pot fi separate, Ioan se pregăteşte să reînfiripe istoria sacră a copiilor lui Israel. Pustia, locul tuturor singurătăţilor, va redeveni locul Întâlnirii.”
La ce vă gândiţi mai întâi, auzind cuvântul gemeni? La controversata noţiune de suflet-pereche, la afinitatea telepatică dintre două persoane oarecare, la dublul malefic a cărui prezenţă a devenit aproape obligatorie în thrillerele psihologice, la semnul zodiacal cu acest nume sau, pur şi simplu, la asemănarea fizică excepţională a fraţilor născuţi din aceeaşi sarcină? Mie îmi evocă mai degrabă a doua variantă dintre cele de mai sus, însă atât aceasta, cât şi cea a dublului malefic sunt privilegiate de Patrick Banon în noul său roman istoric, Geamănul lui Cristos.
[Citeste tot Articolul]
Amintiri din copilăria unui psihopat

Autor: Patrick McCabe
Rating:

Editura: Pan Macmillan
Anul aparitiei: 1993
Numar pagini: 224
ISBN: 978-0-330-32874-6
Nominalizat la Premiul Booker în 1992, anul primei ediţii, şi ecranizat de regizorul Neil Jordan cinci ani mai târziu, The Butcher Boy este romanul care i-a adus irlandezului Patrick McCabe celebritatea. După cum lasă titlul de bănuit, povestea nu-i lesne digerabilă; dar dacă v-au plăcut în copilărie Aventurile lui Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, iar pe deasupra aţi gustat umorul din American Psycho, mai mult ca sigur că veţi reuşi să empatizaţi cu Francie Brady, „băiatul măcelar”.
Într-un orăşel uitat de lume, undeva prin Irlanda anilor ’50, Francie şi Joe trăiesc o prietenie idilică, împărţindu-şi timpul liber între filme western, benzi desenate şi ascunzişul lor de pe malul râului, unde intră pe rând în pielea supereroilor favoriţi şi visează la ziua în care vor câştiga la loto şi vor cheltui cele „o sută de milioane de bilioane de trilioane de dolari” pe batoane de ciocolată. Pe lângă aceste activităţi, Francie este ocupat şi cu menţinerea, inclusiv faţă de sine, a iluziei că face parte dintr-o familie-model. Nararea poveştii la persoana I de către Francie prelungeşte această iluzie pentru cititor, însă incongruenţele nu se lasă îndelung aşteptate.
[Citeste tot Articolul]
Brava lume nouă a lui Vian

Autor: Boris Vian
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Sorin Mărculescu
Numar pagini: 176
ISBN: 973-50-0346-5
— Ce bună eşti, spuse şoricelul.
— Bagă-ţi capul în botul meu, spuse pisica, şi aşteaptă.
— O să dureze mult? întrebă şoricelul.
— Pînă mă calcă cineva pe coadă, spuse pisica; îmi trebuie un reflex rapid. Dar o s-o las să atîrne, nu-ţi fie frică.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când citesc despre un loc în care sorii se pot fixa, precum globurile de Crăciun, în orice punct al cerului dorit de privitor, în care peştii se ivesc uneori pe ţeava chiuvetei din baie, ademeniţi de o anumită aromă de pastă de dinţi, în care inginerii se ocupă de fuziunea dintre muzică şi arta culinară, camerele îşi schimbă forma şi dimensiunea în funcţie de stările de spirit ale locatarilor, geamurile sparte cresc la loc, iar punctele negre pot fi convinse să se retragă din stratul superior al epidermei printr-o încruntătură straşnică, mă-ntreb unde s-o fi rătăcit oglinda care uneşte lumea asta de a noastră. Şi-apoi îmi amintesc că, în Spuma zilelor, printre puţinele obiecte vădit non-magice se numără oglinzile.
Colin şi Chick, proaspeţi absolvenţi ai Politehnicii, se îndrăgostesc de Chloe şi Alise. Dar, cum povestea asta refuză înscrierea pe vreun făgaş previzibil, cele două fete răspund prompt prin sentimente corespunzătoare. Într-un spaţiu fabulos, replică suprarealistă a Parisului anilor ’30 şi ’40, în care, observă Chick, „aşteptarea e un preludiu în modul minor”, cei patru traversează prietenia, dragostea şi fericirea ca şi când s-ar grăbi înspre ceva şi mai grozav, cunoscut numai generaţiei lor, îndrăgostite de jazzul lui Duke Ellington şi de existenţialismul lui Jean-Sol Partre (dublu parodic al lui Jean-Paul Sartre).
[Citeste tot Articolul]
Un oraş în căutarea sufletului

Autor: Roddy Doyle
Rating:

Editura: Vintage
Anul aparitiei: 1990
Numar pagini: 176
ISBN: 978-0-749-39168-3
Rareori mi se întâmplă să văd ecranizarea înainte de a citi romanul care stă la baza ei. Prefer să urmăresc filmul după ce detaliile cărţii mi se vor fi estompat, ca să evit încolonarea mintală a diferenţelor şi asemănărilor dintre cele două. Dar de la un roman despre înfiinţarea primei trupe de muzică soul în capitala Irlandei nu aveam cine ştie ce aşteptări, iar descrierile entuziaste ale unor stiluri muzicale absente din playlistul meu de obicei îşi ratează scopul, aşa că înspre povestea asta m-am lăsat ademenită de vreo două nume din distribuţia filmului, regizat de Alan Parker.
Prin anii ’80, pe fundalul imaginarului Barrytown, suburbie funestă a Dublinului, Derek şi Outspan (interpretat de un foarte tânăr Glen Hansard) fac parte dintr-o formaţie pop rock cam şubredă, care-şi desfăşoară activitatea la nunţi şi petreceri de Crăciun. Jimmy Rabbitte, excepţional prezicător al trendurilor muzicale, se oferă să îi îndrume pe cei doi prieteni spre succes, în calitate de manager al unei noi trupe. El propune potenţialilor membri al acesteia o misiune grandioasă: aceea de a scoate la iveală sufletul oraşului, prin îmbinarea unor cântece arhicunoscute la nivel internaţional cu versuri despre clasa muncitoare şi problemele acesteia la nivel local - reduse, pentru început, la sex şi politică. Opţiunea pentru stilul soul o justifică printr-o paralelă destul de forţată între discriminarea persoanelor de culoare în SUA şi aceea a irlandezilor în Europa.
[Citeste tot Articolul]




