0Autor: Danií¨le Sallenave
Rating: 
Editura: Rao
"În 1893, Veneţia şi-a lăsat în urmă trecutul glorios, dar fumuseţea i-a rămas intactă, la fel şi viaţa intensă a cartierelor populare. Încă mai poate schimba un destin, o viaţă." Cuvintele astea m-au făcut să sper la un roman ancorat în canalele Veneţiei târzii, un oraş aflat la apusul său, dar care încă trăieşte prin ecourile muzicii care izvorăşte dintre pereţii palatelor pustii şi se pierde în briza mării. Sociologia ne spune că reacţiile individului nu sunt determinate de caracterul său, ci de mediul care-l înconjoară. Astfel, personajele romanului nu ar fi influenţate doar de anturaje, ci şi de oraş, care ar fi mai mult decât un simplu decor. Aici însă La Fraga eşuează, având foarte puţin aer veneţian. Din fericire, romanul are destule calităţi cât să compenseze pentru acest lucru.
Mary Gordon lucrează ca guvernantă pentru o familie americană, plimbând-o pe tânăra Annabelle prin exotica Veneţie. Crescută într-un mediu foarte conservator, Mary este impresionată de societatea europeană de la sfârşitul secolului XIX, iar impactul cultural nu întârzie să apară. Când vine vremea reîntoarcerii acasă, Mary se îmbolnăveşte şi este internată într-un spital veneţian. După externare ea decide să rămână în Veneţia şi să încerce să trăiască din pictură.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Mori ÅŒgai
Rating:
Editura: Humanitas
(ediţia în limba engleză)
Nu am început să citesc nuvela lui Mori ÅŒgai având aşteptări prea mari. Vorbisem despre el la cursul de istoria literaturii japoneze, tradusesem câteva fragmente, cunoşteam subiectele unora din scrierile sale; mai pe scurt, ştiam "ce-i poate pielea". Dezavantajul acestei situaţii este acela că aveam părerea deja formată, lipsea curiozitatea aceea specifică pe care o ai când deschizi o carte despre care nu ştii mai nimic, gândurile nu stăteau ca la linia de start, gata să se succeada deodată cu rândurile.
Dacă în privinţa poveştii în sine lucrurile au decurs aşa cum m-am aşteptat, adică nimic extraordinar (voi reveni asupra acestei afirmaţii), m-a surprins naturaleţea cu care este descrisă perioada în care se petrec evenimentele. Mori (căci acesta îi este numele de familie) conturează foarte frumos şi cu acurateţe -cum ar fi putut altfel?- o perioadă de tranziţie în Japonia, şi anume începutul Perioadei Meiji. Povestea, după gândirea mea "occidentalistă", vag de dragoste, este doar un pretext pentru autor de a îşi exersa talentul artistic pornind de la perioada studiilor sale la Medicină- ceea ce, să nu fiu înţeleasă greşit, nu e nicidecum un lucru rău. [Citeste tot Articolul]
0Autor: Anne Hébert
Rating:
Editura: Corint
Prima întâlnire cu autorii canadieni am avut-o în anul 4 de facultate, când am urmat un curs facultativ (de fapt, obligatoriu!) de literatură canadiană. Atunci am auzit pentru prima dată de Gabrielle Roy, Emile Nellingan şi probabil că numele care mi-a rămas cel mai bine întipărit a fost cel al lui Marco Micone, datorită faptului că-mi plăcea teribil titlul unui roman al său, Le figuier enchanté. Tipul acela de literatură era marcat de drama dezrădăcinării, de încercarea de adaptare a italienilor (în acest caz) la realităţi şi pe meleaguri ostile, canadiene.
Scris la început la persoana a treia şi, în realitate, destul de confuz, discursul din Kamouraska poate apărea ca halucinaţiile şi coşmarurile unui om bolnav. Însă conştiinţa naratorială îşi va asuma curând povestirea evenimentelor. Povestit în flashback-uri, acest roman inspirat dintr-un fapt real petrecut chiar strămoşilor lui Anne Hébert ne introduce într-o atmosferă cvasi-gotică, cu secrete ale trecutului bântuind prezentul şi cu un domeniu arid care stoarce de energie.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Audrey Niffenegger
Rating:
Editura: Tritonic
(ediţia în limba engleză)
Soţia călătorului în timp este o poveste atipică de dragoste dintre un bibliotecar (Henry), ce suferă de o afecţiune genetică care-l face să călătorească în timp, şi soţia lui (Clare), nevoită să se obişnuiască cu plecările bruşte şi absenţele îndelungate. Henry nu poate controla momentul plecărilor lui şi nici nu are cum să ştie când se va întoarce; pentru a-şi păstra calmul, aleargă.
Când călătoreşte, Henry nu poate lua nimic cu el. Astfel, se trezeşte gol şi înfometat şi este nevoit să înveţe diverse şiretlicuri pentru a face rost de îmbrăcăminte şi hrană. Toate aceste trucuri le învaţă de la sinele lui mai vârstnic. Clare este o artistă catolică ce-l cunoaşte pe Henry practic dintotdeauna, deşi ei nu s-au întâlnit în timp real decât la vârstă adultă.
Relaţia dintre cei doi poate părea la început nebunească, aproape ca o glumă. Plecările lui Henry nu sunt în niciun caz garanţii ale durabilităţii maritale. Aşteptarea este, poate, una din ideile centrale ale acestui roman. Ambele personaje aşteaptă câte ceva: Clare, Penelopă contemporană, îşi petrece timpul visând la soţul ei plecat în timp, iar Henry nutreşte dorinţa unui tratament, a unei confirmări că boala lui are un leac. Năzuinţa acestuia ultim de a trăi ca un om normal îl face capabil de a susţine o familie din care, de cele mai multe ori, lipseşte.
O serie de accidente se naşte din nevoia lui Clare de a iubi pe cineva care să rămână lângă ea, o fărâmă din Henry care să n-o mai las pustiită, "o asigurare în caz de incendiu, inundaţie, voinţă divină".
Spusă din ambele puncte de vedere, povestea dezvăluie efectele călătoriei în timp asupra dragostei necondiţionate dintre cei doi şi asupra mariajului lor. Personajele nu ni se descoperă gradual pentru că nu există o cromologie propriu-zisă a evenimentelor. De asemenea, discuţiile pe care le au o Clare adolescentă şi un Henry ajuns la vârsta maturităţii sunt aproape neverosimile. Mai mult, sentimentul dragostei este parcă mai mult spus, decât sugerat, iar întâmplările sunt evidenţiate în mod mecanic. Ceea ce dă farmec romanului, într-un final, este credinţa personajelor că sunt meniţi unul altuia, că dragostea este mai presus de orice fel de limitări şi chiar dincolo de moarte.
Scrisă de Ioana Ristea
0
Autor: George Meredith
Rating:
Editura: Aldo Press
(ediţia în limba engleză)
Probabil că prin această formă de literatură putem vedea modalităţile psihologice de dinainte de Freud. Autorul analizează cu o minuţie deseori obositoare stările sufleteşti ale personajelor principale, ba chiar încearcă ceea ce s-a numit în secolul 20 după expresia psihologului Carl Gustav Jung, o psihologie abisală a sufletului feminin.
Lectura acestei cărţi apărute la editura Aldo Press în 2004 mi-a produs o anume stare de disconfort, fiindcă trăieşte mai mult din analize, descrieri şi dialoguri. Naraţiunea este folosită cu multă prudenţă şi are rolul mai mult de a ne lămuri de ce personajele sunt transferate într-un alt spaţiu. De altfel locurile narative sunt relativ puţine pentru un roman de peste 400 de pagini: două şcoli, una la începutul romanului, în Anglia, alta la sfârşit, în Elveţia (de unde iată un oarecare caracter circular al scrierii lui George Meredith - aspect până la urmă neesenţial pentru acţiune -), diferite hanuri la care se opresc personajele ori locuinţele lordului Ormont. [Citeste tot Articolul]
0
Autor: Charlotte M. Yonge
Rating:
Editura: Aldo Press
(ediţia în limba engleză)
Charlotte Mary Yonge ne invită,
în acest roman, într-o incursiune în lumea societăţii engleze, de sfârşit de secol XIX, lume caracterizată de dorinţa femeilor de a munci şi de a lupta pentru drepturilor lor.
Rachel este personajul care se zbate cel mai mult într-o lume în care aparenţele sunt atotputernice. Avidă de vorbă, de discuţii şi argumente, cu păreri definite în legătură cu orice subiect, încăpăţânată şi energică, "simte nevoia să ia atitudine, să fie activă, se zbate împotriva constrângerilor şi convenţionalismului chiar dacă uneori această efervescenţă se manifestă foarte ciudat". Şi în avântul ei, secondat de o prea mare încredere în oameni, de un prea mare credit acordat persoanelor necunoscute (lucru care poate fi reproşat multora din personajele romanului), ea se va schimba, trecând de la persoana nechibzuită şi înfiptă la o atitudine ceva mai aşezată, cu opinii care nu se deosebesc foarte mult de cele ale femeilor de pretutindeni: "socoteam căsătoria o corvoadă, iar opţiunile obişnuite demne de dispreţ, aveam atâtea planuri pentru mine. Iar asta" m-a făcut doar asemenea altor femei, pentru că ştiu că n-aş putea să trăiesc fără el şi toate celelalte trebuie să vină de dragul lui".
Legăturile dintre oameni, cel puţin într-o primă parte a romanului, sunt cumva neverosimile: oamenii nu sunt animaţi decât de sentimente bune, nimeni nu vrea să jignească pe nimeni, toată lumea veghează la bunăstarea celor din jur. Când Rachel intră într-o legătură mai puţin fericită, toată lumea suferă, pentru că personajele sunt foarte legate unele de altele.
Autoarea introspectează cu fineţe psihologia personajelor, dovedindu-se o bună cunoscătoare a oamenilor, deopotrivă bărbaţi sau femei. Dialogurile sunt concludente în acest sens, comunicarea fiind esenţială. Autoarea ne propune, pe lângă Rachel, şi alte tipuri de personaje: Ermine este invalida perfect conştientă de sine, mândră şi cu puterea de a se face respectată şi iubită, Bessie este nebunatică şi zvăpăiată şi, în acelaşi timp, înzestrată cu graţie, Lady Temple - perfecta ingenuă. Bărbaţii de lângă ele le ajută şi se îndrăgostesc de firea lor voluntară.
Romanul abundă în remarci pertinente referitoare la personalitatea celorlalţi: "Părerea unei femei inteligente despre o reprezentantă a aceluiaşi sex valorează mai mult decât opinia pe care şi-o pot forma băbaţii despre ea", iar la sfârşit avem o surpriză: este oare "isteaţa familiei" cea pe care cititorul o consideră a fi?
Reviewer: Ioana Ristea
(ediţia în limba engleză)
De cărţile clasate mă apropii cu greu şi numai dacă apare un impuls din exterior. Tender is the Night (Blandetea noptii), de exemplu, este o carte clasată, clarificată, pusă în categoria sa. E adevărat că apariţia sa, în 1934, a fost întîmpinată de opinii diferite: personajele ar avea o notă de fals; ar fi o carte frivolă; ar fi, din contra, previzibilă şi plictisitoare; ar fi puternică şi elegantă. Momentan, s-a ajuns la opinia cum că acest volum despre nebunie, dragoste şi aceeaşi generaţie pierdută dintre războaie ar fi un portret liric al cuplului.
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro