Prinţese date uitării sau necunoscute

0
Autori: Phillipe Lechermeier, Rébecca Dautremer
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Şerban Foarţă
91 pagini
ISBN: 978-973-88392-1-2

Nu sunt o prinţesă, prin urmare, cuvîntul meu nu e lege, dar dacă nu v-aţi delectat cu această carte încă, e imperios să o căutaţi şi să o citiţi. Este un obiect de artă, de ilustraţiile detaliate n-o să vă puteţi sătura, iar versurile potrivite lor, ce să mai spun - sunt un deliciu! De citit pe nerăsuflate întîi, iar apoi cu migală (şi uneori cu lupa, fiindcă scrisul din unele ilustraţii învinge şi cea mai ageră privire).

Acest îndreptar cu şi pentru prinţese provoacă, la copiii la care ajunge, mult mai mult imaginaţia faţă de industria prinţeselor Barbie şi a altor zîne de carton. Făcînd referire şi la personaje celebre, precum Albă-ca-Zăpadă sau Cenuşăreasa, cartea aduce eventualilor privitori/cititori mai mici o suită de prinţese, care mai de care mai mofturoase, mai delicate şi mai diafane (cu cîteva excepţii gurmande, războinice sau de-a dreptul rele). Cartea prezintă şi un ghid prin lumea prinţeselor, fantezist, cu un umor fin: este o călătorie fastuoasă printre ideile generale despre prinţese, la care se adaugă cîteva mai neobişnuite. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Jucătorul

Titlu: Jucătorul
Autor: Fiodor M. Dostoievski
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2004
Traducere: Eugen Barbu, Ecaterina Şişmanian
Numar pagini: 160
ISBN: 973-86879-0-X

Nici măcar pentru marii scriitori (sau poate mai ales în cazul acestora) creditorii nu obişnuiau să aibă milă. În 1866, Dostoievski lucra la Crimă şi pedeapsă, neglijând un alt contract a cărui scadenţă se apropia. Contractul respectiv stipula ca în cazul în care autorul nu respectă termenul, editorul să primească dreptul de a-i publica operele fără nici un onorariu timp de 9 ani. Datorită presiunii condiţiilor pe care le-am menţionat, Jucătorul e scris în doar 26 de zile.

Planul povestirii exista încă din 1863, aşa cum este descris într-o scrisoare către N. Strahov : "Subiectul povestirii este următorul: un tip de rus din străinătate. (") Am luat o fire spontană, un om dezvoltat în multe privinţe dar nedefinit în nici o direcţie, care şi-a pierdut credinţa şi nu îndrăzneşte să nu creadă, care se revoltă împotriva oricărei autorităţi, dar se teme de ea. (") Iar chestia cea mai importantă e că toată seva lui vitală, puterile, furia, curajul au fost cheltuite la ruletă." [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Universul magic

0Autor: Nigel Calder
Rating:
Editura: All

Popularizarea ştiinţei şi focusarea

Pentru a avea succes, sau, mai bine zis în cazul de faţă, pentru a realiza ceva cu succes, trebuie să fii focusat. Nu o spun eu, o spun oameni cu experienţă, cu autoritate. Nu poţi să cânţi la vioară, să pictezi, să faci fotografii şi să scrii literatură. Nici una dintre ele foarte bine, în orice caz.

La fel mi-am spus şi când am luat în braţe ceaslovul de faţă. Să pui de unul singur lumea într-o carte mi se pare un proiect destul de... ambiţios. Inevitabil m-am gândit că Nigel Calder nu are cum să ştie atâtea lucruri sau, dacă ştie, sigur nu a mai avut timp să îşi exerseze talentul scriitoricesc. Surpriza a venit de pe Wikipedia, de unde am aflat de existenţa a ceea ce se cheamă science journalists. Adică nişte jurnalişti care înţeleg ştiinţa şi care sunt la curent cu toate noutăţile din domeniu. Unde mai pui că autorul de faţă a luat şi câteva premii...

Care pânză de păianjen?

În introducere Nigel Calder zice ceva de o pânză de păianjen, cum că genele umane au legătură cu [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Amprenta lui Galileo. Cele zece mari idei ale stiinţei.

0Autor: Peter Atkins
Rating:
Editura: All

Joseph Nye Jr. vorbeşte la un moment dat despre "paradoxul abundenţei", spunând că deja există prea multă informaţie şi că miza nu o mai constituie accesul la aceasta ci capacitatea de a o filtra şi de a o selecta, de a face faţă acestei avalanşe informaţionale. În acelaşi sens, atunci când vreau să învăţ lucruri noi mai degrabă caut o carte decât să bat cărările internetului, riscând să dau peste date greşite. Mă gândesc că din moment ce este publicată şi dacă mai are pe coperta patru şi câteva aprecieri, sunt mai multe şanse ca acolo să găsesc informaţii corecte.

Din punctul acesta de vedere (deocamdată) Amprenta lui Galileo este genul de carte care mă bucur că mi-a picat în mână, despre care acum ştiu că ar fi fost o lipsă dacă nu o citeam. Mai ales pentru o persoană de formaţie umanistă cum sunt eu, este chiar folositoare o carte care te învaţă ştiinţa astfel: Evoluţia, AND-ul, Energia, Entropia, Atomii, Simetria, Cuantele, Cosmologia, Spaţiu/Timp, Aritmetică. Nu devii un om de ştiinţă după ce citeşti cartea, dar cu siguranţă înţelegi mai mult din ce se întâmplă în jurul tău.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cunoaşterea inutilă

0Autor: Jean-Franí§ois Revel
Rating:
Editura: Humanitas

Între diferitele motive pentru care m-am lăsat atras de lectura acestei cărţi a fost de departe numele traducătorului, azi o personalitate critică de prim rang în literatura română, Dan C. Mihăilescu, cât şi titlul care, nu-i aşa, promite un demers negativ asupra cunoaşterii. De ce m-a atras numele lui Dan C. Mihăilescu că nu mi s-a întâmplat să-mi fac rost de vreo carte până acum pe motiv de traducător! Apoi mă gândesc că autoritatea critică nu îţi aduce automat şi o aură de bun traducător. Nu, m-a interesat cum de a găsit acest om timp pe lângă lectura din abundenţă necesară pentru emisiunea sa de cultură de la Pro Tv să mai traducă şi ditamai opul lui Revel. Dar, privind mai atent paginile de gardă, am realizat că traducerea era din 1992, când probabil Dan C. Mihăilescu nu găsise debuşeul comercial care să-i permită să trăiască doar din comentariile critice. Oricum este o realizare a sa de tinereţe.

Bun, învăţătura de aici este că mi s-a vîndut cu o altă copertă nouă o marfă mai mult sau mai puţin expirată, mai ales că toate exemplele politice ale lui Revel sunt din perioada de până în 1990.

Apoi titlul în sine are clare conotaţii comerciale. Cunoaşterea nu este inutilă, ci mai degrabă serveşte unor scopuri strâmbe, cam asta ar fi ideea acestei cărţi. Titlul corect al cărţii ar fi mai degrabă ideologia şi informaţia întrucât acestea sunt principalele ei teme şi cele pe care voi încerca să le prezint detaliat cu toate ramificaţiile care mi s-au părut mie semnificative.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 22 COMENTARII si spune-ti parerea!

Trădarea cărturarilor

0Autor: Julien Benda
Rating:
Editura: Humanitas

Se poate afirma fără exagerare că Julien Benda este un necunoscut. Deşi bibliografia lui numără peste patruzeci de volume în domenii precum critica literară, filozofia sau cultura politică, iar Trădarea cărturarilor (carte de atitudine, cu atât mai dramatică cu cât autorul era desigur conştient că prin lansarea ei îşi semnează viitoarea ostracizare), a reuşit la vremea publicării - în anul 1927 - să provoace adversitatea intelectualilor de toate orientările politice, numai după două reeditări răzleţe ale acestei lucrări autorul a fost uitat de Franţa natală, mult mai ocupată cu propăşirea teoriilor marxiste şi neomarxiste decât cu exerciţiile de luciditate. Asumându-şi curajos rolul ingrat de critic neînregimentat ideologic al vremurilor, divulgând cu exactitate mecanismele minciunii politice, Julien Benda a căzut victimă eternului complot global al prostiei împotriva valorii individuale. Totuşi, nu este prea greu de intuit ce perfid mecanism psiho-sociologic face ca Occidentul să nu încerce să-l redescopere, după mai bine de optzeci de ani. Autorul ar continua să ofenseze prin claritatea analizei şi a diagnosticului - mărci unice ale personalităţii căreia îi repugnă organic orice formă de ură, sub orice tip de pretext:

"Îmi pot închipui foarte uşor un viitor război în care o ţară s-ar hotărî să nu mai îngrijească răniţii celeilate, sau o grevă după care burghezia ar hotărî să desfiinţeze spitalele destinate unei clase care o ruinează sau vrea s-o distrugă"; "S-a format o omenire care nu mai crede decât în propriile ei egoisme şi-i batjocoreşte pe naivii care îşi închipuie că se poate ameliora. Cărturarul modern a săvârşit această lucrare cu totul nouă: l-a învăţat pe om să-şi renege divinitatea"; "Pentru ei [realiştii moderni, n.m. S.M.], actul care întăreşte statul este învestit, prin acest singur fapt şi oricum ar fi, cu un caracter moral; răul care slujeşte politica trece din sfera răului în cea a binelui."
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

Badenheim 1939

Titlu: Badenheim 1939
Autor: Aharon Appelfeld
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Antoaneta Ralian
Numar pagini: 200
ISBN: 978-973-46-0648-1

La prima lectură a cărţii, microuniversul Badenheim m-a atras atît de subtil şi insidios, încît nu m-am întrebat nici o clipă ce semnificaţie are biografia lui Aharon Appelfeld pentru concisul său roman. Născut la Cernăuţi, autorul a fost deportat în copilărie într-un lagăr de concentrare din Ucraina, apoi s-a înrolat în armata sovietică şi abia în 1946 a emigrat în Palestina. Ca mulţi alţii, s-ar spune. Însă Badenheim 1939 nu e ca multe alte cărţi pe subiectul antisemitism.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!