Laura Dave revine cu un roman care promite, din descriere, muuult mister și la fel de multă emoție, dar care s-a dovedit, cel puțin pentru mine, mai degrabă o radiografie seacă (și mult prea lentă pe alocuri) a dinamicii familiilor traumatizate, cu răni nevindecate, și a căutării târzii a unui adevăr care, în cele din urmă, s-ar putea să conteze mult mai puțin decât drumul parcurs pentru a-l afla. [Citeste tot Articolul]
Mintea umană a fost mereu un subiect fascinant, ascunzând diferite enigme, indiferent la câte studii și cercetări a fost supusă. Pacienta tăcută este un thriller de Alex Michaelides care explorează acest subiect. Îl ca protagonist pe psihoterapeutul Theo Faber, ce încearcă să rezolve enigma care este Alicia Berenson: Ce se ascunde în mintea și-n tăcerea ei? [Citeste tot Articolul]
Inspectorul criminalist Fabian Risk pleacă din capitala Stockholm în urma unui scandal care era să-i curme cariera strălucită. Își ia soția și cei doi copii, un băiat și o fată, și se întorc în orașul natal, Helsingborg, tocmai pe coasta cealaltă a Suediei, la doar un pas de Danemarca (de care îi desparte o strâmtoare pe care o poți străbate în doar o jumătate de oră cu feribotul). Decis să profite de vacanța un pic forțată de șase săptămâni înainte de-a începe munca în cadrul Brigăzii Omucideri din Helsingborg, Risk se vede nevoit să renunțe la ea după ce trupul unui fost coleg de clasă, Jörgen Pålsson, este descoperit cu mâinile tăiate. Un avertisment, o pedeapsă pentru golăniile pe care acesta și un alt coleg de-al său le-au făcut în timpul școlii? Oare unul dintre foștii colegi se răzbună pentru ce-a îndurat? Cert este că după descoperirea încă unui cadavru mutilat oribil, polițiștii își dau seama că au de-a face cu un ucigaș în serie decis să se oprească doar după ce-și va extermina toți foștii colegi de clasă. Și numai Fabian Risk, bineînțeles, ar fi în stare să îl prindă, doar a fost în clasă cu el. [Citeste tot Articolul]
— Spune-mi, domnule Winge, expresia homo homini lupus îți spune ceva?
— A scris-o Plaut în timpul războaielor punice: omul se poartă ca un lup cu alți oameni.
— Iartă-l pe un simplu neguțător care n-a avut avantajul studiilor clasice. Cunosc vorba din Voltaire, dar, dacă ne gândim la tâlcul ei, nu mă miră că-i mai veche. Și ce crezi despre asta? Suntem lupi care așteaptă cel mai mic semn de slăbiciune ca să atacăm?
— Avem legi și reguli care să înfrâneze atare porniri la cei care le nutresc. [Citeste tot Articolul]
„Viața începe acum, și-a zis Will cu toată tăria de care se simțea în stare, dar era ca și cum s-ar fi străduit să țină nemișcat în brațe un lup care se zbătea, încercând să-i zgârie fața și să-i sfâșie beregata; totuși, s-a străduit, și a socotit că nimeni nu poate vedea la ce eforturi teribile se supune. A știut că Lyra face același lucru: încordarea din zâmbetul ei o arăta. Totuși, ea zâmbea. Un ultim sărut, grăbit și stângaci, izbindu-și pomeții la repezeală, și o lacrimă din ochii ei care a ajuns pe fața lui. Ce doi daimoni s-au sărutat de rămas-bun și Pantailamon s-a prelins peste prag în brațele Lyrei și apoi Will a început să închidă fereastra, și apoi a fost gata – calea era închisă, Lyra dispăruse.”
Depresia este o boală, nu o slăbiciune de caracter. Chiar dacă acesta este singurul rînd pe care îl citiţi din recenzia mea sau referitor la cartea lui Andrew Solomon, cred că este cea mai importantă informaţie.
Watership Down e un loc la fel de real ca mine și ca tine, situat în nordul comitatului Hampshire, la vreo zece kilometri sud-vest de Newbury și trei kilometri vest de Kingsclere, devenit scenă pentru născocirile lui Richard Adams, un tată iubitor care își încânta cele două fiice cu povești originale, în timpul călătoriilor lungi cu mașina. Așa au luat naștere rând pe rând Alună, Ulcică, Cinci, Barosanu, Argintiul, Mură și restul găștii iepurești, porniți într-o aventură periculoasă spre un loc pe care să îl numească în tihnă acasă.
Copyright ©2011 Bookblog.ro
