Titlu: Ocheanul de chihlimbar
Autor: Philip Pulman
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Dana Ligia Ilin
Numar pagini: 560
ISBN: 978-973-501-904-4

„Viața începe acum, și-a zis Will cu toată tăria de care se simțea în stare, dar era ca și cum s-ar fi străduit să țină nemișcat în brațe un lup care se zbătea, încercând să-i zgârie fața și să-i sfâșie beregata; totuși, s-a străduit, și a socotit că nimeni nu poate vedea la ce eforturi teribile se supune. A știut că Lyra face același lucru: încordarea din zâmbetul ei o arăta. Totuși, ea zâmbea. Un ultim sărut, grăbit și stângaci, izbindu-și pomeții la repezeală, și o lacrimă din ochii ei care a ajuns pe fața lui. Ce doi daimoni s-au sărutat de rămas-bun și Pantailamon s-a prelins peste prag în brațele Lyrei și apoi Will a început să închidă fereastra, și apoi a fost gata – calea era închisă, Lyra dispăruse.”

Cumpără titlul în engleză

A venit și rândul celui de-al treilea volum al seriei Materiile întunecate. În recenzia pentru al doilea volum nu-l recomandam nici pe acesta copiilor. Nici celor cu viziuni religioase rigide. Și îmi mențin recomandarea. Asta pentru că ceea ce părea că începea s-o ia la vale în Pumnalul diafan, o ia razna cu totul în Ocheanul de chihlimbar. Așa cum spune The Daily Telegraph, fantezia lui Philip Pullman este debordantă. Pe lângă panoplia personajelor, care se îmbogățește cu două rase care diferă – una mai mult ca cealaltă – de rasa umană, avem de-a face cu o acțiune care începe să se răsucească cu o viteză din ce în ce mai mare, până ajunge să fie un adevărat uragan, ale cărui consecințe ating proporții colosale. Daunele aduse personajelor sunt irecuperabile, iar înțelegerea părților bune va rămâne, în final, la latitudinea cititorilor. Pentru a rezuma, pot spune că nimic, absolut nimic, de la cel mai mic fir de praf, până la împărăția cerurilor, nu va rămâne nealterat de acest uragan.

Întreg volumul este dedicat unor lupte. Aproape fiecare capitol descrie o încăierare între personaje, și ceea ce în primele volume are o importanță capitală, Alethiometrul și Pumnalul diafan, devin simple obiecte de inventar, care își pierd treptat din importanță chiar dacă sunt intens utilizate. Interesant este că până și Ocheanul de chihlimbar, artefactul care dă numele acestui volum, are o importanță relativă. Pur și simplu, unul dintre personaje petrece o grămadă de timp pentru a-l crea, după care este folosit o dată sau de două ori și iese din decor.

Philip Pullman dă dovadă de o imaginație ieșită din comun atunci când creează personajele din Ocheanul de chihlimbar. Galliviespienii, creaturile specializate în a deveni iscoade perfecte, au câteva caracteristici aparte, care le fac indispensabile făgașului pe care o ia acțiunea volumului, chiar de la început. Mărimea lor – sau mai bine spus micimea – combinată cu armele mortale de care dispun îi va transforma în candidații perfecți pentru rolul de spioni, atunci când spionajul va fi esențial pentru planul descris sumar încă de la sfârșitul primului volum. Celelalte creaturi inventate pentru acest volum, mulefa, sunt mai degrabă pure fantezii ale autorului decât necesități reale pentru desfășurarea firului epic. Sunt concepute foarte interesant: deși au sistem osos, nu au coloană vertebrală, ci un cadru osos romboidal. Deși sunt nu doar o civilizație inteligentă - sunt aflate chiar în vârful piramidei evoluției din lumea din care fac parte - nu au mâini, cel puțin nu cu degete (acestea lipsesc de tot, nu doar opozabile). Și, deși se deplasează pe roți, nu își construiesc infrastructura, ci le-o construiește natura.

Acțiunea este continuată exact de acolo de unde a fost abandonată la sfârșitul celui de-al doilea volum, dar și de această dată se schimbă – ușor, ce-i drept – tonul pe care îl abordează autorul. Deși totul este pe cât de grav era în Pumnalul diafan, luptele constante, răsturnările de situație și, în general, ritmul extrem de alert al acțiunii, fac ca acest al treilea volum să semene mai mult cu primul. Și, la fel ca și în primul, cu excepția creaturilor denumite mulefa, personajele sunt ceva mai ușor de justificat prin aportul pe care îl aduc desfășurării acțiunii. Mai mult chiar, unele caracteristici speciale menționate chiar din primul volum – cum ar fi capacitatea urșilor cu armură de a făuri obiecte din metale foarte greu de prelucrat – sunt puse în valoare cu ajutorul unor situații excepționale.

Pe de altă parte, multe dintre lucrurile în jurul cărora a fost construit primul volum, cum ar fi Magistirium-ul sau intercizia, dispar fără urmă în celelalte două volume, în special în cel de-al treilea, făcându-le astfel greu de recunoscut ca făcând parte din aceeași serie. Dacă nu ar exista coerența personajelor principale, precum și lipsa de final al fiecăruia dintre volumele anterioare, lecturarea lor ar lăsa senzația că sunt volume din serii diferite. De dragul categorisirii, primul volum face parte din genul steampunk, al doilea se încadrează oarecum în genul literaturii fantastice macabre, iar al treilea în genul aventuri cu accente filozofice și religioase. Este, din acest punct de vedere, cea mai ciudată serie pe care am citit-o vreodată.

Un lucru foarte interesant este faptul că toate aceste întâmplări nu au cu adevărat o finalitate. Comparată, seria aduce cu poanta în care un om primește o sumă de bani ca să înghită o broască, dar o returnează ca să i se permită să regurgiteze broasca. Te gândești că detronarea Autorității ar aduce ceva schimbări în lume – sau în lumi, de fapt – dar singurele schimbări sunt acelea că lumile revin la stadiul dinainte de începerea întregii acțiuni de detronare.

Volumul I - Busola de aur
Volumul II - Pumnalul diafan

• Plusuri

  Ocheanul de chihlimbar încheie o serie spectaculoasă, Materiile întunecate. Atât în acest al treilea volum, cât și în întreaga serie, Philip Pullman dă dovadă de o imaginație incredibilă, reușind să se joace cu personajele sale într-un mod fermecător. Seria va săpa adânc în mintea cititorului imagini greu de șters, iar conceptele și ideile descrise de autor nu pot fi ușor uitate.

• Minusuri

  Al treilea volum al serie este tradus de Dana Ligia Ilin, care, deși a tradus foarte bine, imprimă textului un alt stil, care se resimte încă de la primele pagini. Chiar și numele Alethiometrului este ușor diferit de cel folosit în primul volum de Aida Oprea.

• Recomandari

  Dacă ați citit al doilea volum al seriei cu siguranță veți dori să aflați ce se întâmplă cu Will și Lyra, cu Iorek Byrbison, cu Lee Scoresby, cu Lord Asriel și Lady Coulter, cu Dr. Malone și cu celelalte personaje din serie. La fel ca și volumul al doilea, nici acest volum nu poate fi citit decât după cel de-al doilea, altfel nu va putea fi înțeles pe deplin.