Titlu: Umbre pe ecranul tranziţiei
Autor: Cezar Paul-Bădescu
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 250
ISBN: 978-973-50-3983-7

„Tot ce încerc prin textele mele de aici e să am o comunicare cu nişte oameni inteligenţi. Nu le spun lucruri pe care ei să nu le ştie, dar măcar putem să ne amuzăm împreună.“

De cartea lui Cezar Paul-Bădescu am aflat din întâmplare atunci când am dat curs invitației la un eveniment de la Humanitas Kretzulescu. Motivul participării mele era acela că știam că printre invitați va fi și Cătălin Ștefănescu, omul responsabil pentru Garantat 100%, una dintre puținele emisiuni pentru care merită deschis televizorul și care educă privitorul în loc să-l tembelizeze și mai mult.

De acolo și până la lecturarea cărții n-a fost decât un pas pentru că subiectul mi-a stârnit cel puțin curiozitatea vizavi de ceea ce numim în derizoriu televiziune românească pentru că Umbre pe ecranul tranziției respectă granițele naționale atunci când își înfige încisivii critici în circarii de la TV.

Pornind din postura ingrată a unui cronicar care nu își permite luxul de a deschide televizorul doar pentru emisiuni cu animale cu blană sau concerte simfonice, autorul își administrează de bună voie doze zilnice de toxine vizuale. El trece în revistă tot spectrul care compune tragi-comedia pe care ne-o servesc atât televiziunile private cât și cea de stat sub forma știrilor, dezbaterilor politice, emisiunilor de cultură și nu numai. Acestea sunt animate de saltimbanci meniți să ne mintă că de fapt ne servesc informație imparțială și nu ne iau de fapt în doze mici abilitatea de a gândi liber și critic.

Cartea este structurată în trei părți care ilustrează pe rând Vremuri, Momente și Personaje puse la zid și dezbrăcate de aparențe sau de măștile sub care se ascund lupii-mielușei, făuritori de vedete de carton și politicieni de stână. Ca bonus ne sunt livrate în anexă trei Nostalgii despre Duminicile de odinioară, Serialele de altădată, pe limba copiilor și Un membru al familiei.

La final de lectură curiozitatea mi-a fost satisfăcută și mi-am dat seama că în toți acești ani de neprivit la televizor n-am pierdut de fapt nimic. Miza jocului rămâne aceeași - promovare a nonvalorilor, a senzaționalului, a îndobitocirii sub formă de divertisment, doar actorii sunt cei care se schimbă sau fețele celor promovați ca fiind ultima senzație a show-urilor nocturne. Critica lui Cezar Paul-Bădescu este efervescentă, inteligentă și plină de umor, fără a se lansa în tirade acide (și bine meritate în opinia mea). Acesta nu face decât să arate și să catalogheze cu detașarea unui zoolog exemplarele care ne populează ecranele zi de zi și seară de seară.

Așa că dacă vă simțiți sufocați de noxele audiovizuale vă recomand o doză de terapie autoadministrată prin umbrele de pe ecranul tranziției.

Sursa citatului

• Plusuri

  Critica savuroasă adusă atât oamenilor de televiziune cât și emisiunilor fără a cădea în extremă. Împărțirea subiectului în porții ușor digerabile care păstrează atenția cititorului.

• Recomandari

  Celor care doresc să se trateze de analfabetizarea, senzaționalul și scandalurile care asfixiează simțul critic și discernământul personal, celor care doresc să se amuze pe seama „șaormei cu de toate” care a devenit televiziunea.