Titlu: Cu toc sau fără. Despre pantofi, simboluri și fetișuri
Autor: Aurora Liiceanu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2026
Numar pagini: 168
ISBN: 9786303443409

Îți privești pantofii altfel după cartea asta. Nu ca pe un obiect banal, aruncat în grabă la ușă sau ales dimineața după vreme, ci ca pe un semn. Un indiciu. O mică declarație despre cine ești, ce vrei să pari, cui vrei să placi, ce vrei să ascunzi. În Cu toc sau fără. Despre pantofi, simboluri și fetișuri Aurora Liiceanu pornește de la ceva foarte concret și ajunge, pe nesimțite, într-o zonă mult mai subtilă: aceea în care încălțămintea nu mai vorbește doar despre modă, ci despre putere, feminitate, statut, dorință, rușine, vanitate și memorie. Iar meritul Aurorei Liiceanu este că face această trecere firesc, cu aerul unei conversații inteligente, nu al unei demonstrații rigide.

Cartea nu are personaje în sensul clasic, dar e populată de figuri care rămân imediat în minte: Caterina de Medici, Flaubert, Hrușciov, eunucii din Imperiul Otoman, designerii care au transformat pantoful în obiect de cult. Toți apar nu ca simple anecdote aruncate pentru efect, ci ca piese dintr-un mozaic care arată cât de mult poate încăpea într-un lucru aparent minor.

Volumul nu se oprește la curiozitate istorică. Nu este doar o colecție de povești simpatice despre pantofi, ci un pretext pentru a vorbi despre oameni: despre obsesiile lor, despre felul în care își construiesc imaginea, despre ce transferă într-un obiect atât de intim și atât de social în același timp.

Aurora Liiceanu are exact genul de voce care poate susține un astfel de demers. Vine din psihologie, din observația fină a comportamentului uman, și asta se simte. Nu scrie rece și nici doct, ci cu acea curiozitate cultivată care face conexiuni surprinzătoare fără să devină ostentativă.

În loc să trateze pantoful doar ca artefact cultural, îl citește și ca simptom: al seducției, al ierarhiei, al nevoii de a aparține sau de a domina. De aici și farmecul cărții: te face să treci de la „ce poveste interesantă” la „de ce ne impresionează atât de mult astfel de povești?”. Iar această deplasare dinspre exterior spre interior este, probabil, partea cea mai bună a volumului.

Cred că se vor bucura de această carte cititorii care iubesc volumele de graniță, acelea în care eseul cultural se amestecă bine cu psihologia, istoria mentalităților și mica antropologie a cotidianului. E o carte pentru cei care se lasă fermecați de detalii și care știu că, uneori, o epocă întreagă poate fi înțeleasă și printr-un accesoriu. Nu cred că va cuceri pe cineva care vrea teză dură, argumentație foarte compactă sau analiză academică severă. Nici pe cititorul care are nevoie de conflict, intrigă și desfășurare narativă propriu-zisă. Dar pentru cineva atras de idei, de simboluri și de felul în care obiectele păstrează urmele psihologiei umane, cartea are exact tipul de inteligență jucăușă care prinde.

Ce mi se pare, în fond, cel mai interesant la Cu toc sau fără. Despre pantofi, simboluri și fetișuri este că reușește să legitimeze un subiect pe care mulți l-ar considera prea mic. Și tocmai aici câștigă: arată că nimic nu este „prea mic” atunci când privești atent. Un pantof poate spune o poveste despre clasă socială, despre erotism, despre putere, despre vulnerabilitate, despre epoci întregi și despre micile noastre nevroze contemporane. Iar dacă închizi cartea cu impulsul de a te uita altfel la ceea ce porți în picioare, înseamnă că autoarea și-a făcut treaba foarte bine.

Text scris de Stella Popa.