Toate lucrurile importante sunt cunoscute
Scris de Ioan Todoran • 19 June 2011 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Walter Jon Williams
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Cristina Ghidoveanu, Ştefan Ghidoveanu
Numar pagini: 496
ISBN: 978-973-102-309-0
Praxis, primul volum din trilogia space opera ”Prăbuşirea Imperiului Groazei” investighează începutul sfârşitului unui imperiu care a dăinuit timp de milenii.
De la volumul acesta m-am aşteptat la acţiune trepidantă, aventuri în spaţiu şi descrieri oarecum tehnice. Deşi există şi acestea, nu sunt dominante, în principiu pentru că în această primă parte se aranjează scena, se setează pionii pe poziţii, se lansează intriga şi o parte din desfăşurarea acţiunii, urmând ca volumele următoare să preia sarcina dificilă de a da o nouă formă unui imperiu considerat infailibil până la un anumit moment.
Praxis-ul este un imperiu construit de creaturile shaa de-a lungul a multe milenii. Rând pe rând, rasele inteligente au fost subjugate de aceste creaturi şi au fost supuse unui soi de îndoctrinare. Însă, o dată cu moartea iminentă a ultimului reprezentant al speciei, rasele rămase îşi dispută supremaţia asupra imperiului. Conflictele armate au lipsit timp îndelungat, aşa că toţi cei care participă la luptă au aceeaşi experienţă practică cu a unui copil care s-a jucat jocuri de strategie pe computer. Şi, într-un fel, cam aşa se şi desfăşoară luptele: comenzi date pe ecrane, senzori pentru diferite lucruri etc
Firul epic urmăreşte doi membri tereştri ai flotei. Locotenentul Gareth Martinez are o origine modestă, gata oricând să-şi linguşească superiorii în încercarea de a-şi depăşi condiţia şi de a avansa rapid în cadrul Flotei. Caroline Sylla este pilot în cadrul aceleiaşi Flote şi ajunge să colaboreze cu Martinez în nişte împrejurări ciudate.
Acum, cate ceva despre societatea imaginată în Praxis. Pentru un imperiu voit sofisticat şi supus prin teroare de nişte creaturi extrem de inteligente, structurile de conducere ale Flotei sunt şubrede, roase de interese şi promovări propuse pe grade de rudenie. Nu lipsesc căsătoriile din interes şi intrigile de salon, simpatiile şi antipatiile dintre diverse clase şi familii, care continuă să aibă sclavi folosiţi pentru diverse munci, precum şi birocraţia arhiprezentă. Deşi navele pot călători cu viteze apropiate de cea a luminii şi folosesc găurile de vierme pentru a ajunge în diverse colţuri ale imperiului (fiind, deci un soi de scurtături) încă se mai pot trimite scrisori sau ordine scrise, folosirea porţelanului este un semn al bunăstării unei familii etc. Aşadar, deşi foarte sofisticată pe de o parte, societatea are o structură oarecum primitivă, iar aristocraţii nu diferă de cei de acum vreo două secole (în condiţiile în care acţiunea este plasată mult în viitor). Alt element agasant mi s-a părut pasiunea membrilor flotei pentru fotbal. Deşi într-o formă puţin diferită, galeriile, ambiţiile şi stereotipurile jucătorilor de fotbal au rămas neschimbate faţă din cele din ziua de azi. Se organizează turnee şi cupe. Nu m-au ajutat mai mult nici navele de luptă care par ba foarte tehnologizate, ba lasă impresia că ar fi nişte corăbii de piraţi care au nevoie de lustruirea punţilor cu ceară.
Acţiunea curge destul de simplu şi onest, fără artificii sau twist-uri scoase de sub mânecă în ultimul moment. Problema e că principalul conflict apare destul de târziu – pe la jumătatea cărţii, iar unele detalii pot deveni plictisitoare pentru cineva care nu este familiarizat cu genul, cum nu sunt nici eu. Printre structura ierarhică a Flotei, descrierile tehnice, luptele în care ofiţerii tot dădeau comenzi în stânga şi-n dreapta, butonând în acelaşi timp pupitrele proprii, am avut impresia că sunt lăsat pe dinafară. A fost doar o impresie, fiindcă naraţiunea curge simplu şi antrenant, doar că tot decorul creat mi se se pare a fi realizat pe cărţi de joc, gata oricând să se prăbuşească.
Imperiul chiar e gata să se prăbuşească la propriu, iar decizia unor rase de a-l apăra în condiţiile în care au fost cucerite de către shaa, nu este foarte discutată. Mă pot gândi doar că anii de domnie shaa au dus într-adevăr la supunerea orbească a raselor. Din păcate, volumul m-a prins destul de târziu pentru a mai schimba din impresia generală creată. Potenţial ar fi fost, dar s-a evitat experimentarea şi s-a mers pe o linie facilă.
-
Plusuri
naraţiunea simplă, directă; două-trei personaje interesante
-
Minusuri
rezolvarea conflictelor; se simte că e doar prima parte dintr-o trilogie, aşa că se oferă destul de puţin; societatea creată, conflictele sociale şi politice sunt dezvoltate insuficient.
-
Recomandari
strict fanilor space opera.
FanWalterJonWilliams spune:
21 June 2011 | 10:16 pm
Folosindu-se de pretextul unei space opera, Walter J. Williams sa ne face sa gandim la valoarea vietii umane.
Merita sa zdrobesti si sa torturezi fiinte vii pentru a creea o pace universala?
Merita sa omori o femeie drogata si ratata pentru ai fura viata si a o trai exemplar?
Acestea sunt ideile care parcurg cartea.
Restul conflictul galactic, navele spatiale si alienii sunt butaforie.
Mai recomand citirea nuvelei “Plafon” de acelasi autor.
PS. Schimbati naibii fontul la cometarii din portocaliu in negru ca nu se vede nimic.