The Sun Also Rises
Scris de Mihaela Butnaru • 24 June 2006 • in categoria Lit. clasica si moderna
Titlu: The Sun Also Rises
Autor: Ernest Hemingway
Rating:
Editura: Simon&Schuster
Anul aparitiei: 1995
Numar pagini: 256
ISBN: 9780684800714
Autor: Ernest Hemingway
Rating:
Editura: Simon&Schuster
Anul aparitiei: 1995
Numar pagini: 256
ISBN: 9780684800714
Cu toate ca "The Sun Also Rises" ("Fiesta"- în editia britanica), primul roman al lui Ernest Hemingway, pune în centru ravasirea, dezolarea, lipsa de speranta a unei lumi postbelice(sau inter-daca anticipam), motoul- Sunteti o generatie pierduta*- e citat mai mult ironic, limita fiind sustinuta de mici întîmplari care fac eroi din cei pierduti. E, de altfel, un paradox al cartii: pe acelasi subiect, construieste si distruge portrete, schimba definitia eroului, ca acesta sa fie exilat apoi, tocmai din cauza ca nu a fost erou. În legatura cu subiectul, sunt cititori care au spus ca nu se întîmpla nimic în aceasta carte. Jake Barnes calatoreste parca fara rost din Franta în Spania si înapoi, pescuieste, se plimba, vorbeste, bea constant si are în mod inexplicabil bani sa plateasca ce bea.
E îndrăgostit de lady Brett Ashley, pare un las, un învins sau un sictirit. Robert Cohn e lipsit de simtul realitatii, încapatînat pîna la ridicol, îndragostit fara speranta de aceeasi Brett. Mike Campbell se va casatori cu Brett, iar matadorul Pedro Romero îi daruieste tot ei urechea taiata a unui taur, dupa o demonstratie fascinanta de corrida de toros.
În imposibilitatea lui Brett de a alege se poate simti o nuanta misogina, dar se gaseste si ideea puterii de distrugere a sexului. Tonul evaziv al lui Jake cu privire la propria sexualitate arata nu numai diluarea simbolica a masculinitatii, dar si confuzia unei lumi a "pierdutilor";masculinitatea nu poate fi confirmata de simboluri uzuale: pescuitul, boxul, luptele de tauri; relatiile sociale nu mai au ca baze regula, siguranta, claritatea. Toate acestea nu povestesc nimic, însa descriu franc o lume care si-a pierdut spiritul, una inconsecventa, deziluzionata, care nu asteapta, doar zace, nestiind sa îsi recunoasca slabiciunea.
Ca sa revin la paradox, exista nuante: gesturi întrerupte, dorinte spuse pe jumatate, incoerente care se insinueaza printre betii, uitare, depresie prelungita.
Pedro Romero e elementul neasteptat în descriere, tipul eroului, atragator, de neatins, demn si sincer, construit prin contrast. Un Pedro Romero pasionat de un fapt care le spune foarte putin "occidentalilor"- corrida, un copil, un amestec incomod de tinerete, timiditate, curaj, maretie. E, poate, alter-ego-ul barbatilor pierduti, are o demnitate inutila, un eroism cumva caraghios.
Asa sa arate speranta într-o lume consumata deja? În jurul matadorului se construieste si fiesta, grandioasa gratuitate, spectacol si refugiu, o iluzie la fel de convingatoare ca existenta personajelor. Întrebarile de aici vin: sa aiba nevoie lumea de iluzie ca sa se recunoasca? Sa fie tocmai bucuria spectacolului ceea ce lipseste într-o lume care nu îsi cauta rostul? Am transferat aceste întrebari dinspre anii '20 catre cei pe care îi vad eu acum, nu sunt deloc comode raspunsurile posibile.
Un neajuns al acestui roman concentric e faptul ca se poate pierde în încercarea de a prinde atmosfera- cea dezolanta a epocii, cea magica a corridei, cea tensionata a relatiilor umane; si vocea naratorului Jake si dialogurile sunt libere de excese, urmarind parca firul unei demonstratii, dar nestiind de care parte sa se situeze fata de premisa "generatiei pierdute". Avantajul e ca romanul se situeaza în afara tonului didactic. Dezavantajul e ca ar putea fi minimalizat astfel: daca doriti sa vedeti ce e cu spiritul anilor '20, cititi (si) "The Sun Also Rises".
* Termenul "lost generation", atribuit scriitoarei Gertrude Stein, face referire la un grup de intelectuali americani care traiau la Paris în perioada marcata de sfîrsitul primului razboi mondial si marea criza economica, intelectuali care se opuneau conventiilor(sociale, sexuale, literare) americane. Dintre acestia: Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, T.S. Eliot, James Joyce si însasi Gertrude Stein. Cuvintele de ordine sunt: neîncredere, ironie, realism dus pîna la naturalism. De altfel, "The Sun Also Rises" porneste de la o calatorie pe care Hemingway a facut-o în 1925 la Pamplona, Spania.
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
seicean spune:
probabil cel mai bun roman scris vreodata, dupa Procesul lui Kafka. gg bookblog pentru recenzie. inca un autor preferat in biblioteca.
-
Adriana spune:
Noi, moldovenii avem multe idei inooatvare și ingenioase. Dar nu ne folosim energia een direcția potrivită, nu avem un vector util. De exemplu, ce face un basarabean ceend revine din străinătate cu bani: eeși face un gard, care trebuie să fie mai fain deceet al vecinului, cumpără haine scumpe ca să aibă cu ce ieși een lume și eeși ia o mașină pe care o treentește een primul gard la beție.Ceeteva luni de guleai, după care se vede nevoit să meargă din nou la muncă een străinătate. Noi nu știm să gestionăm banii, să-i investim și să-i administrăm chibzuit.
-
-
Claudiu Craciun spune:
Ulterior, Hemingway a mai scris un roman, publicat post-mortem, “A moveable feast” (Sarbatoarea de neuitat), care este de fapt un roman autobiografic despre anii pe care i-a petrecut la Paris in perioada de dupa Primul Razboi Mondial.
Referitor la “eticheta” de generatie pierduta,in replica, gandindu-se la aceasta denumire, Hemingway isi zicea ca, in fond, de cand lumea „toate generatiile au fost, sunt si intotdeauna vor fi dintr-o pricina sau alta generatii pierduteâ€.Imi aduc aminte ca Fiesta a fost primul roman al lui Hemingway pe care l-am citit. E drept, si eu am zis ca pare a fi un roman in care nu se intampla nimic, dar l-am recomandat cu inflacarare de la prima citire, garantand ca va transmite o nebanuita placere de a citi, desi, la final, te-ai putea gandi ca a fost un roman “despre nimic”. Sunt de fapt cateva saptamani din viata unor oameni, in care nu se intampla nimic iesit din comun, demn de a fi povestit… dar a caror descriere spune multe!
-
Mihaela Butnaru spune:
Claudiu, mulţumesc de completări. Am recitit de curînd şi cred că acum m-a impresionat mai mult tinereţea impertinentă a lui Pedro. Hemingway construieşte un model interesant de inocenţă.
Cît despre famatul din listă, Joyce, anii petrecuţi în Paris, impulsul pe care l-a dat acelei generaţii rătăcite cu Ulise, precum şi veşnica lui respingere de către o literatură prea cuminte ca să-l cuprindă, toate astea îi dau „dreptul†să stea acolo. Nu aş pune aşa mare preţ că locul din care a plecat a fost Irlanda şi nu America.
-
supastar spune:
macar observatia mea a fost bagata in seama, desi persistenta in eroare e destul de grava.
*nu stiu de ce il numesti pe joyce “famatul din lista”, dar exista 2 posibile explicatii:
1. pe ceilalti din lista nu-i consideri faimosi
2. ai intentionat sa zici “rau famat”, dar nu ti-ai dat seama de diferenta*la inceput definesti “the lost generation” ca un “grup de intelectuali americani” si apoi il dai ca exemplu pe joyce! chiar nu vezi nicio greseala aici???
*impartirea pe generatii e o practica destul de americana.in europa treaba merge mai mult pe curente!
*nu poti sa consideri ca facand parte dintr-un grup pe cineva doar enumerand cateva asemanari de nuanta! pe aceeasi logica defectuoasa, marina preda face parte din beat generation,nu?
*nici gertrude stein nu face parte din lost generation: e prea batrana, n-avea aceleasi preocupari ca ei, iar, insasi, prin numirea lor drept “lost generation” ea se dezice de ei!
-
Mihaela Butnaru spune:
Da, pe bookblog sunt băgate în seamă şi observaţiile acre. Am explicat raţiunile pentru care îl includ pe Joyce acolo, singura eroare pe care mi-o asum e cea cu americanii care nu sunt americani, mulţumesc pentru corectura plină de amabilitate.
Cît despre alte neînţelegeri: gustul pentru umor se poate exersa :)
-
supastar spune:
nu m-as lauda cu faptul ca ai raspuns dupa 1 an si jumatate… asa ca i do beg your pardon daca sunt putin mai acid.
sa inteleg ca eroarea cu “famatul din lista” nu ti-o asumi? sau vrei sa mai consulti cateva dictionare si poate si cativa profi inainte sa imi dai dreptate?
nu e suficient sa explici ratiuni pentru a-l include pe joyce acolo unde nu are ce cauta. care ratiuni,a propos, sunt redundante: “wow!joyce n-a fost acceptat de contemporani!” asta se potriveste ORICARUI curent, cum te-ai hotarat asupra “lost generation”-ului??
sau poate joyce s-a pierdut 1 zi intreaga prin dublin si de acolo i-a venit idee pentru ulysses! si de acolo ti-a venit si tie ideea pentru includerea in lost generation.
nu baga in seama paragraful precedent, doar exersam gustul pentru umor! adevarul e ca e greu sa recunosti ca ai gresit total! mai ales pe net, nu-i asa?
-
-
-
-
secession spune:
Nou pe net, Sir? Sau doar un inadaptat cu program, cu vederea slabă de la praful de cretă? Supa’! Nu înţeleg ce ai urmărit mai sus: să-ţi spui sau să-ţi IMPUI punctul de vedere. Nu te poţi abţine să faci şcoală şi „pe netâ€? Te anunţ că ai avea mult mai mult succes dacă ai abandona pedagogia asta frustrată de doi lei cuie.
În ultimul rând, se vede cu ochiul liber că umorul tău e under construction (din 2006 până azi nu ai izbutit să-l updatezi). Pur şi simplu, te scremi! Vine şi sfatul, gratis: mai exersează! Eşti pe drumul cel rău.
supastar spune:
14 December 2007 | 12:18 am
cineva sa-l stearga pe james joyce din lista de scriitori din the lost generation!!!
aaa… si nu e vorba chiar de “diluarea simbolica a masculinitatii” lui jake! e mai simplu de atat: omul n-are penis!