Forme aparte de înțelepciune
Scris de bookblog.ro • 12 July 2023 • in categoria Lit. contemporana, Roman istoric
Autor: Amos Oz
Rating:
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Marlena Braester
Numar pagini: 296
ISBN: 978-973-779-023-8
Cartea aceasta este primul meu contact cu Amos Oz – după experiența avută, cu siguranță nu și ultimul. Până acum m-am tot ferit de acest autor, dar nu știu de ce. Probabil am tot avut impresia că nu sunt (încă) pregătit. De altfel, deși această carte abordează un subiect sensibil, nu tocmai genul meu de „intrigă”, nu am perceput-o ca fiind greoaie, solicitantă.
Amos Oz a reușit să împletească armonios istoria, politica, religia, livrând în cele din urmă nu doar o carte, ci o stare de meditație, o poveste pe alocuri plină de umor, pe alocuri profundă și, în cele din urmă, cu o valență culturală aparte. Povestea lui Shmuel a reușit să mă țină acolo și să mă facă să citesc în continuare, iar înțelepciunea lui Oz se face resimțită în fiecare dialog și în fiecare fragment al cărții. Nici o clipă nu aș fi crezut, de fapt, că va reuși să mă prindă atât de tare și să-mi atingă – poate chiar să-mi depășească – așteptările. Mă bucur tare că m-am înșelat!
Iuda, după cum v-ați dat probabil seama din titlu, are și o valență religioasă, dar nu aș vrea să vorbesc despre asta. În schimb, aș vrea să vorbesc despre Shmuel, în esență despre personajele care au transformat lectura într-una deosebit de antrenantă. Studentul Shmuel descoperă faptul că teza pe care vrea să o scrie, despre Iisus și evrei, nu este chiar „atât de unică” pe cât credea. În încercarea de a-și oferi timp pentru a medita asupra anumitor aspecte, lasă teza deoparte și se angajează ca însoțitor al bătrânului erudit Gershom Wald. În această postură, el o descoperă pe Atalia, o femeie de vreo 45 de ani, de care se și îndrăgostește. Problema? Dacă ar fi să existe una, este faptul că cei doi se află la poluri opuse în ceea ce privește caracterul și credințele avute. Poate tocmai din acest motiv Atalia manifestă un interes deosebit de mare pentru Shmuel, iar între cei doi se înfiripă o interesantă și misterioasă poveste de dragoste. Pentru mine, partea de ficțiune a cărții a manifestat mai mult interes decât convingerile și opiniile lui Amos Oz.
Această carte mi-a demonstrat că Amos Oz este capabil să suprapună „teme” diferite, motivații complexe, istorie, religie, psihologice, încercând în cele din urmă să explice poate ce este omul, încotro ne îndreptăm și pe ce anume ne fundamentăm credințele și valorile actuale. În esență, Iuda este o carte „cumpătată”, pe care o citești în tihnă și care te incită la meditație: o carte fără tensiune, cadențată, atent dozată, ca și cum fiecare pagină ar trebui citită cu maximă atenție și, abia atunci când vei fi făcut asta, îți vei da seama de maturitatea, înțelepciunea și profunzimea în gândire de care Amos Oz, unul dintre cei mai prolifici scriitori, dă dovadă. Un roman melancolic, profund și emoționant.
Povestea romanului este ghidată atât de personajele vii, cât și de „personajele absente”. Tânărul și bătrânul, femeia, respectiv bărbatul ucis, tatăl mort și discipolul trădat. Întrebări care nu își pot găsi răspuns, mărturisiri care rămân șoptite în nopțile fără somn, politică, religie, încercarea de a da o formă personajelor și multă filosofie. O carte scrisă cu strălucire și talent, care prezintă și o valență informativă, mai ales pentru cei care sunt interesați de subiectul politic fundamentat pe considerente religioase. Nu a fost o lectură rapidă, nu a fost o carte pe care aș fi citit-o chiar acum, dar a fost o carte care m-a vrăjit de îndată ce m-am apucat de ea.
În cele din urmă, acest roman mi s-a părut a fi și despre un tânăr – Shmuel – care își caută drumul și care, la sfârșitul cărții, cu siguranță nu mai este același! Vorbim, așadar, despre un bildungsroman? Poate. Mai mult decât atât, finalul cărții mi s-a părut foarte emoționant, și a reușit să adauge în sinergie tot ce a însemnat această carte – o lectură plină de substrat! V-o recomand cu mare încredere, mai ales dacă obișnuiți să citiți cărți care, crede eu, necesită mai multă atenție decât lecturile „de relaxare”!
Text scris de Andrei Cioată.
-
Plusuri
Personaje memorabile, un roman cu un substrat bine conturat.
-
Minusuri
Poate faptul că „nu este o carte pentru oricine”, în sensul că un cititor care are o oarecare „inițiere” ar aprecia cu adevărat discursul lui Amos Oz.
-
Recomandari
Dacă vrei să citești o carte cu personaje memorabile, de care să te atașezi rapid și alături de care să trăiești pe întreg parcursul lecturii, atunci trebuie să-i dai o șansă.