Cei o sută de ani ai lui Lenni și Margot

Titlu: Cei o sută de ani ai lui Lenni și Margot
Autor: Marianne Cronin
Rating:

Editura: Litera
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Andreea Florescu
Numar pagini: 352
ISBN: 978-606-33-6947-6

„Cei o sută de ani ai lui Lenni și Margot”, roman scris de Marianne Cronin, nu este doar un memorabil și duios dialog între generații, ci însăși o meditație asupra sensului acestei vieți și a întortocheatelor căi către împlinirea sinelui.

Lenni, o fată suedeză în vârstă de șaptesprezece ani, știe că nu va părăsi niciodată spitalul în viață: suferind de o boală terminală și se luptă cu ravagiile pe care medicamentația și boala le lasă în urmă. Pentru ea totul atârnă de un fir subțire de ață; până când în viața ei apare Margot, în vârstă de optzeci și trei de ani, ajunsă în același spital din cauza unor complicații cardiace. Din momentul în care se întâlnesc, între cele două se naște o relație de prietenie dintre cele mai intense, memorabile și sincere.

Când Lenni se înscrie la un curs de artă destinat octagenarilor (doar în ideea de a petrece mai mult timp cu Margot), cele două decid să-și expună propriile vieți în operele de artă create. Înzestrată cu un talent adevărat, Margot, prin fiecare pictură, rememorează și retrăiește fragmente ale propriei călătorii în această viață: povestea tatălui și ororile războiului, povestea unei căsnicii scurte, dar intense, sfâșiată de durerea pierderii, povestea unei iubiri neîmpărtășite și a unei iubiri profunde și multe altele. Prin intermediul picturilor și poveștilor lui Margot, Lenni este capabilă să trăiască o viață pe care poate nu o va avea niciodată.

„Așadar vom face câte un desen pentru fiecare an de viață. O sută de desene pentru o sută de ani. Și chiar dacă vor sfârși la coșul de gunoi, cel care va face curat și le va pune acolo se va gândi: Ia te uită, ce de desene!”

Romanul lui Marianne Cronin este un mijloc prin care autoarea își exprimă viziunea asupra vieții, convingerile filosofice, emoțiile sincere, trăirile intense; totul prin intermediul acestor două personaje care mi-au fost deosebit de dragi și alături de care am trăit fiecare pagină a cărții și fiecare poveste.

O fi această carte un roman de debut, însă am simțit că are în spate ani și ani de experiență de scris și de viață: personaje pline de înțelepciune, inimoase, empatice, care arată grijă unul față de celălalt, pline de încredere. Prietenii frumoase – chiar de genul celora pe care sperăm, cu toții, să le avem în viața reală.

Chiar dacă există durere și moarte, disperare și pierdere, protagonistele reușesc să nu își piardă credința și să rămână fideli valorilor și principiilor pe care le au drept călăuză: viața chiar este un tărâm al blândeții, iar celebrarea ei supremă se poate împlini doar prin prietenie, comuniune și împărtășirea poveștilor.

Am trăit fiecare moment alături de cei două prietene aparținând a două generații polarizante, însă n-am simțit nici măcar o secundă că între ele ar exista vreo diferență; sufletele amândurora au fost la fel de frumoase.

„Lenni, oriunde ai fi acum, oricât de frumoasă ar fi lumea în care ești, oriunde îți este inima aceea neînfricată, istețimea aprigă și șarmul dezarmant, vreau să știi că te iubesc. În scurtul timp pe care l-am petrecut împreună, te-am iubit ca pe propria fiică.”