0Autor: Dorinda Outram
Rating:
Editura: All
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Cel mai important lucru de reţinut atunci când vorbim despre istorie este că nimic nu se sfârşeşte cu adevărat. Prin urmare vorbim despre ceva inexistent, lucrăm cu termeni abstracţi care există doar într-un univers imaginar unde timpul este oprit în loc. De aceea primul capitol al cărţii, intitulat sugestiv "Ce a fost iluminismul?", este un paradox în sine. Dacă iluminismul este ceva mort şi îngropat şi vorbim despre el la trecut, de ce să-l mai aducem în discuţie? Dar simpla existenţă a Panoramei Iluminismului, de la concepţia ei în mintea autoarei la rezultatul finit care a ieşit din tipar, dovedeşte că perioada istorică şi fenomenul social numit iluminism mai are efecte şi în zilele noastre.
Ca să citez primul rând al cărţii, "Iluminismul este asemenea unui ocean în care un adevărat sistem de vânturi şi maree se mişcă în direcţii diferite". Adică nu ne-am decis încă asupra unei definiţii exacte. Cronologic, vorbim despre secolul al XVII-lea, începând cu Descartes şi al său Discurs asupra metodei în 1637 şi terminându-se cu Războaiele Napoleonieni sau moartea lui Voltaire în 1778.
Principala temă a iluminismului a fost primatul judecăţii asupra vechilor dogme şi tradiţii sociale, raţiunea instaurându-se ca unica sursă a autorităţii şi guvernării. "Kant ne dezvăluie apoi faptul că din toate părţile omul aude îndemnul "Nu gândi!" "Soldatului i se ordonă, Nu gândi, mărşăluieşte! Colectorul de impozite îi ordonă, Nu mai comenta, plăteşte! Pastorul îl îndeamnă, Nu gândi! Crede!" Kant continuă "Doar un singur stăpân în lume (Frederic al II-lea) spune "Gândeşte-te şi reflectă în voie la orice, dar supune-te!"
Nouă în secolul XXI nu ni se mai pare mare lucru libertatea de gândire, dar în acea vreme acest gen de idei erau cu adevărat revoluţionare, deoarece răsturnau o tradiţie şi un sistem social secular. Înainte Regele putea să guverneze prost, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-l detroneze, deoarece era unsul lui Dumnezeu. Şi iată că, într-un secol în care raţiunea începe să primeze peste mitologie şi absurditate, conducători precum Frederic al II-lea încep să-şi justifice autoritatea pe raţiune, din care s-ar presupune că rezultă şi buna conducere.
Am putea să vorbim despre iluminism până în zori, dar sunt convins că dacă vă interesează cu adevărat o să citiţi cartea. Şi chiar dacă nu vă interesează aşa de tare, vă cer măcar să vă uitaţi la poze. Ca să fiu sincer, m-au atras mai mult cele peste trei sute de ilustraţii, decât subiectul în sine. Panorama Iluminismului este la fel de valoroasă şi ca eseu fotografic despre perioada secolul XVII. Uitându-mă la oamenii surprinşi în diverse ipostaze cotidiene (unii citesc, alţii bârfesc îi ceainării, alţii cos în sufragerii), nu pot să nu mă gândesc că aşa o să arătăm şi noi peste patru secole, nişte fantome ignorante aflate în faţa viitorului, captive în propriul timp şi totuşi atemporale între două pagini colorate.
Ca fapt divers, capitoul al doilea al cărţii se ocupă printre altele cu impactul pe care l-a avut lectura asupra societăţii iluminismului. Din moment ce cărţile erau uşor de tipărit şi masele nu mai erau analfabete ca în trecut, ideile se puteau răspândi cu o viteză nemaivăzută prin toate ţările şi straturile sociale. "Madame Roland, scriind cu puţin timp înainte să fie executată, îşi amintea de lecturile ei şi le considera nu doar nişte simple experienţe intelectuale sau emoţionale, ci foarte asemănătoare cu un proces mult mai profund al organismului, cel al digestiei".
În concluzie, iluminismul a fost o idee destul de bună, dar poate că nu a avut doar urmări benefice. Johann Geog Hamman spunea că iluminismul i-a transformat pe oameni în supuşi ai unei elite intelectuale (presupun că nu e o problemă dacă faci deja parte din elita intelecutală). De asemenea, în trecut regele putea conduce prost dar toată lumea ştia cum trebuia să arate o guvernare bună. Ţăranul se putea purta urât, dar nu se aştepta să fie lăudat pentru asta şi nici nu se lăuda singur (spre deosebire de vedetele tabloidelor de azi). Iluminismul a înlăturat asemenea certitudini şi probabil că pentru fiecare persoană care gândeşte bine găseşti una care gândeşte defectuos.
Recomand cu bucurie Panorama Iluminismului ca un curs exhaustiv despre iluminism şi în acelaşi timp ca o galerie de portrete a unei perioade care a modelat decisiv lumea gândirea modernă.
Scris de Cristi Mitran
Categorie: Istorie | Autor: Dorinda Outram | Editura: ALL
Mihaela Butnaru spune:
13 March 2009 | 10:38 am
Mi-a plăcut mult recenzia. În legătură cu â€Nouă în secolul XXI nu ni se mai pare mare lucru libertatea de gândireâ€, eu cred că în secolul nostru există o limitare mai periculoasă a libertăţii gîndirii. Nu mai e interdiciţia, adevărat, dar sunt alte metode: imbecilizare prin TV, prin sistemul de învăţămînt care numai libertatea şi frumuseţea gîndirii nu le promovează, prin â€legea banuluiâ€. Bine, acum mă refer mai mult la România, probabil că încă aştept iluminismul :)