Titlu: Circe
Autor: Madeline Miller
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2019
Traducere: Ioana Filat
Numar pagini: 424
ISBN: 9786069000359

Octombrie e luna mea preferată pentru că simt în sfârșit că a venit toamna și odată cu ea mai mult timp petrecut acasă și mai puțin pe afară și asta înseamnă ceva mai mult timp petrecut citind. Pe lângă asta, finalul de lună aduce Halloween-ul pe care-l ador pentru că vine cu povești și magie în toate formele sale. Așa că nu trebuie să explic foarte mult cum de am ajuns să recitesc cartea lui Madeline Miller, Circe.

Păstrată în legende drept una dintre cele mai puternice vrăjitoare, Miller îi povestește viața pornind de la faimoșii săi părinți, titanul Helios și nimfa Perse, ea fiind primul lor copil și un eșec după standardele zeilor pentru că nu a moștenit puterea tatălui și nici frumusețea mamei așa cum au făcut-o frații și sora sa. Marginalizată din cauza înfățișării sale ciudate, a ochilor galbeni, a culorii părului, a nasului acvilin și a glasului de șoim, Circe învață să se facă invizibilă la curtea tatălui său și să-și vadă de viață liniștită până îl întâlnește pe marinarul Glaucos, un muritor pe care îl preschimbă în zeu al mărilor cu ajutorul plantelor născute din sângele lui Uranus pentru că îl iubea foarte mult și spera ca gestul acesta să le pecetluiască soarta și să fie împreună. Dar odată ajuns puternic, dezrobit de condiția de muritor, Glaucos își întoarce ochii către nimfa Scylla, uitând de Circe. Din nou aceasta din urmă se folosește de magia plantelor și drept răzbunare o preschimbă pe nimfă într-un monstru hidos cu cinci capete.

Curând Helios află despre adevărata natură a copiilor săi și puterile pe care le dețin și după o consultare cu Zeus care se simte amenințat de aceștia, Circe e izgonită pe o insulă părăsită numită Aiaia. Aici începe ucenicia sa și descoperirea propriilor puteri, a lumii înconjurătoare care poate fi folosită în scopuri magice dar și relația cu zeul mesager, Hermes.

Mare parte din carte prezintă o înlănțuire a personajelor care au populat Legendele Olimpului, căci Circe își ajută sora Pasifae să dea naștere Minotaurului și apoi alături de Dedal îl închide în labirintul creat sub insula Creta.

Următoarele capitole se concentrează pe vizitatorii pe care vrăjitoarea îi primește pe insulă ca Medeea și Iason veniți după ajutor, un grup de marinari care căutau refugiu și care se nimeresc a fi niște brute sălbatice ce sfârșesc a fi transformați în porci.

Apoi apare Odiseu care se sustrage vrăjilor ei prin poveștile pe care le spune și prin inteligența sa. Așa reușește să cruțe și soarta echipajului său. Eroul stă pe Aiaia timp de un an ajungând să trăiască și să aibă o relație cu Circe, asta până când zeul Apolo îl vizitează și îi spune o profeție care îl determină să plece.

În urma lui, Circe ajunge să îi nască încă un fiu, pe Telegonus, după un travaliu lung și dureros. Nașterea dificilă era doar începutul unui șir de întâmplări menit să curme viața copilului. În spatele acestora e Atena, care cere viața pruncului și care o determină pe Circe să-l protejeze și mai aprig. De aici evenimentele curg și duc cu sine împlinirea profeției pe care zeița înțelepciunii încerca să o curme – întâlnirea dintre Telegonus și Odiseu se sfârșește cu moartea celui din urma. Telegonus îi aduce pe Penelopa și Telemah pe insula mamei sale, unde mai apoi Circe dezvoltă o relație cu fiul Penelopei.

Romanul se termină cu laitmotivul devenirii și al aducerii la suprafață adevăratei naturi a fiecăruia căci Circe își face sieși o poțiune din aceleași flori care l-au preschimbat pe Glaucos în zeu și pe Scylla în monstru din dorința de a-și trăi viața pe picior de egalitate alături de Telemah. Înainte de a-și duce la capăt vraja are o viziune care-i așterne restul vieții la picioare și care anunță rezultatul acțiunii sale, chiar daca scriitoarea ne lasă fără un răspuns definitiv.

Dincolo de fascinația pe care cred că o avem față de zeii și eroii olimpieni, de aventurile lor simple dar revelatoare, povestea pe care a țesut-o Madeline Miller aduce în prim plan iscusința unei femei de a se reinventa, de a birui soarta potrivnică și de a se ridica după fiecare lovitură. Aceasta ne arată cruzimea zeilor, izolarea cu care sunt întâmpinați cei atinși de destin și care totuși nu se scaldă în razele soarelui și ale succesului și care tocmai prin individualitatea lor amenință tot ce este deja știut și stabilit.

Asta mi-a plăcut la Circe, că e un underdog care ajunge victorios și care în procesul acesta se descoperă pe sine și ia decizii din ce în ce mai bune, reușește să răscumpere greșelile tinereții și ajunge să iubească cu adevărat atunci când se acceptă pe sine și vede lecțiile din spatele experiențelor sale.

Cred că toți putem interpreta povestea de față în fel și chip astfel încât să se potrivească temelor din viața personală, dar ce îmi place extrem de mult e ca Miller a reușit să găsească în ea temele prezentului de la #metoo la cancel culture la demonizarea femeilor care se opun patriarhiei. Nu știu dacă acesta a fost scopul în sine dar cred că i-a ieșit o carte minunată!

• Plusuri

  Îmbinarea temelor actuale în faldurile vieții zeilor și eroilor olimpieni.

• Recomandari

  Celor ce vor să-și reamintească de lecturile simple ale copilăriei privite prin ochii adultului care extrage înțelesuri mai adânci.