Titlu: Sirena şi alte povestiri
Autor: Giuseppe Tomasi di Lampedusa
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Gabriela Lungu
Numar pagini: 200
ISBN: 978-606-779-037-5

Cartea de față reprezintă o culegere de povestiri scurte scrise de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, celebrul autor al „Ghepardului”. Și chiar dacă,în general nu sunt atrasă de proza scurtă, totuși, am fost curioasă să citesc Sirena şi alte povestiri a lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa.

De ce am fost curioasă? Pentru că mă fascinează tot ce înseamnă făpturi mitologice și personaje fantastice. Tot timpul mi se pare că există o graniță subțire între imaginar și real. Te gândești de unde anume au apărut astfel de legende? Și astfel de făpturi? Dacă de fapt au existat cândva? Dacă au devenit ființe fabuloase plecând de la realitate?

Iar ambiguitatea provenienței lor este cu atât mai derutantă cu cât apar în atât de multe creații: filme, cărți, picturi, povestiri ale oamenilor, din diverse locuri și epoci.

Și atunci te întrebi: dacă cineva chiar a văzut la un moment dat o sirenă? Sau un inorog? Sau dacă dragonii au existat cu adevărat?

Tinzi să crezi că n-ar fi fost de ajuns imaginația unui singur om pentru a crea o astfel de lume populată cu ființe fabuloase. Ci că ele au existat într-un timp nedefinit, atunci când oamenii credeau mai mult în magic și conviețuiau în armonie cu astfel de ființe.

Sirena... prezintă povestea unui om bătrân, destul de antipatic la prima vedere. Rosario La Ciura, fost senator, ieșit acum la pensie, obișnuieşte să petreacă un timp îndelungat la o cafenea, citind și scuipând dezgustat din cauza a ceea ce citește. Nu va fi o persoană foarte amabilă, iar domnul Corbera, naratorul nostru, va tinde să stea departe de un astfel de exemplar uman.

Cumva însă, cei doi intră în discuție și încep să vorbească despre Sicilia, arici de mare, limbile greacă și latină… Iar pasiunea lui pentru carnea roșie a aricilor de mare, care îl făcea deodată trist și pasional, îl pune pe gânduri pe narator.

Se va dovedi ulterior faptul că există o legătură între acest aspect și un eveniment din trecutul ciudatului bătrân. Acesta se va abandona amintirilor și va povesti cum a întâlnit... o sirenă. Iar povestea, culmea, va suna pur şi simplu veridică…

„N-am avut nici o clipă senzaţia că mi se spuneau gogoşi, şi orice om care ar fi fost de faţă, chiar şi cel mai sceptic, ar fi simţit răzbătând din vocea bătrânului cel mai sigur adevăr.”

Iubirea lui pentru o astfel de ființă a mării, fiică a lui Calliope, îl va rupe apoi de tot ce e mundan. Nu va mai fi capabil să iubească o ființă umană, din moment ce el a descoperit sufletul și trupul unei zeițe.

„Raţiunea noastră bănuitoare, oricât ar fi de pregătită, se răzvrăteşte în faţa miracolului, şi când simte că se apropie unul încearcă să facă apel la amintirea unor fenomene banale; asemenea oricui altcuiva mi-am impus să cred că am întâlnit o fată care se scălda şi, mişcându-mă cu grijă, am ajuns la înălţimea ei, m-am aplecat, i-am întins mâinile ca s-o ajut să urce. Dar ea, cu o uimitoare forţă se ridică din apă până la brâu, îmi trecu braţele pe după gât, mă învălui într-un parfum pe care nu-l mai simţisem niciodată şi alunecă în barcă: de la coapse în jos, corpul ei era cel al unui peşte, acoperit de foarte mici solzi sidefii şi albaştri, terminându-se într-o coadă bifurcată care plesnea încet fundul bărcii. Era o sirenă.”

Iar iubirea faţă de sirenă se va desăvârşi într-un plan al eternităţii:

„Eu te-am iubit şi, nu uita, atunci când vei fi obosit, când n-o să mai poţi cu adevărat, nu va trebui decât să te apropii de mare şi să mă chemi. Eu voi fi întotdeauna acolo, pentru că sunt pretutindeni, şi setea ta de somn se va potoli.“

• Plusuri

  O poveste deosebită, in care magicul îşi face loc în real.

• Recomandari

  Merită citită, vei vedea că Giuseppe Tomasi di Lampedusa nu este un scriitor cu un singur roman (Ghepardul).