bookblog.ro

Istoria unei deveniri pur românești: de la simplu ucenic în tipografie, la milionar în perioada interbelică

Scris de • 9 February 2015 • in categoria

Titlu: Cum am cucerit viața
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 304
ISBN: 978-606-588-749-7

„Dacă totuși am avut beneficii importante, care sporeau an cu an, explicația stă în acest fapt: cheltuielile de regie au fost aproape inexistente, iar beneficiile, toate, au fost capitalizate imediat, nereținând pentru mine nicio centimă. Repet acest fapt de-o importanță capitală, care lămurește aproape totul: ani de zile în șir n-am reținut pentru mine, din veniturile editurii, nicio centimă. Tot ce încasam, dar absolut totul, investeam numaidecât în alte tipărituri. A fost un adevărat record de sporire a capitalului, fără de care, însă, editura mea n-ar fi atins dezvoltarea la care a ajuns.”

Petre Georgescu-Delafras (ultimul nume, destul de ciudat pentru un român, este explicat chiar de autor în carte), a fost unul dintre cei mai de seamă editori interbelici. În anul 1920 a înființat editura „Cugetarea”, care în mai puțin de 15 ani va ajunge să dețină capital de milioane de lei, un sediu imens în strada Popa Nan și va edita nu doar manuale și material școlar auxiliar pentru toate clasele, dar îi va publica pe unii dintre cei mai importanți scriitori ai acelei vremuri, printre care Gala Galaction, Mircea Eliade, Emil Cioran, Panait Istrati, Anton Holban, Ioan Agârbiceanu, Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Ion Popa, Mihail Sadoveanu sau Cezar Petrescu – cu acesta din urmă editorul a avut o relație de colaborarea foarte strânsă, în câteva rânduri împrumutându-l chiar cu bani „fie în contul Orașului patriarhal, fie în contul Apostolului, fie câte jumătate din fiecare”, potrivit solicitării autorului.

Secretul unui astfel de succes – considerând că editorul s-a născut într-o familie nu tocmai înstărită, că a rămas fără mamă la 4 ani și fără tată la 14, că a fost, de la acea vârstă, nevoit să lucreze ca ucenic tipograf – rezidă nu doar din capitalizarea imediată a beneficiilor, ci și din alte două strategii care, deși în aparență ar fi fost la îndemâna oricărui alt editor, niciunul nu le-a avut: în primul rând editarea unor lucrări căutate la un preț extrem de mic, dar în tiraje foarte mari, ceea ce îi aducea un venit mic per carte vândută, dar mare per tiraj. Deși nu pare să fi fost foarte conștient de valoarea economică deosebită a acestei metode, Delafras realizează totuși că ceilalți editori nu au reușit să vândă, spre exemplu, Jules Verne tocmai din cauză că nu reușeau să scoată tomurile la același preț. În al doilea rând, a fost ambiția lui de a crea o editură pur românească, una care să editeze autori români consacrați, dar să și descopere alții noi. Iar acest lucru i-a reușit cu asupra măsură.

Petre Georgescu-Delafras este un cvasi-necunoscut începând din epoca comunistă, în primul rând din cauză că a fost un burghez, iar comuniștii l-au înlăturat încă din primăvara anului 1947, când au ajuns la putere. Apoi, după Revoluție, foștii activiști de partid, actualii proprietari peste cele mai bune și profitabile clădiri și terenuri din țară dar în special din București, au preferat să țină acest nume în umbră pentru a-și putea realiza jocurile de preluare a proprietăților ce au aparținut familiei editorului. Cum am cucerit viața este la a cincea ediție, dar la prima de după Războiul al Doilea Mondial. În plus, autorul mai are multe cărți publicate interbelic, dar nimic altceva mai târziu.

Revenind la tema cărții, o autobiografie sinceră, deși aproape laconică, Delafras își povestește viața începând de la primele amintiri, trecând prin cele mai importante momente, prin Marele Război, apoi prin perioada interbelică, o perioadă extrem de benefică dezvoltării economice a României. Ideea de a crea o editură pur românească nu îi apare editorului din senin. De fapt este vorba de un curent interbelic răspândit în întreaga Europă, un antisemitism mai mult sau mai puțin agresiv. În cazul lui Delafras, gândul care îl macină este faptul că, în special cultura poporului român, care este, până la urmă, cea mai românească manifestare, trebuie creată, răspândită și controlată de români, nu de evrei. Antisemitismul lui Delafras însă, se oprește aici. De aici încolo intervine naționalismul: „Eu – ca și mulți alții, bineînțeles – am realizat cel mai autentic naționalism constructiv.”

Printre însemnările făcute de Delafras de-a lungul anilor, se numără o serie de cugetări, pe care le transcrie în această autobiografie din jurnale scrise la 20, 21 de ani. Printre ele se găsesc unele care denotă o extraordinar de lucidă percepție asupra vieții, dar și asupra politicii sau economiei țării. Astfel, într-o însemnare din 1 Octombrie 1906, face acest comentariu: „Se zice că, atunci când se va realiza colectivizarea, nu va mai fi monedă. A spune acest lucru este a te face de rușine”. În aceeași perioadă, mai scrie: „Învățătura se capătă, iar caracterul se naște. Caracterul pornește dinăuntru, iar învățătura dinafară.” Astfel de cugetări se găsesc pe tot parcursul cărții, iar unele sunt definitorii pentru modelul de afaceri pe care l-a promovat și pentru viața – nu neapărat austeră, dar clar modestă – pe care a avut-o.

Relatarea se oprește destul de brusc, în anul 1937, în care a fost inaugurat noul sediu al editurii din strada Popa Nan. Cu toate acestea, după acest moment, aventura vieții lui Petre Georgescu-Delafras continuă și este chiar mai tumultoasă, considerând că intră – pentru puțin timp – în politică, fasciștii îi propun să publice la ei un ziar nazist dar el refuză, comuniștii îi confiscă în 1947 editura – printre primele companii private confiscate – și că, din cauza spiritului său activ, a contestat o bună bucată de vreme aceste decizii ale noului guvern. Totuși, aceste lucruri nu se găsesc în autobiografia Cum am cucerit viața.

De o importanță crucială în înțelegerea minții și gândirii lui Delafras este postfața semnată de Mirela Corlățan, care citează mai multe opere și articole ale autorului, scrise și publicate după 1937. Tot în această postfață se află câteva detalii – dintre care de unele deja am pomenit – despre viața editorului și a familiei sale după 1937.

  • Plusuri

    Autobiografia aceasta este un document care, alături de celelalte cărți scrise de Delafras, ar trebui să facă parte din biblioteca oricărui român interesat de identitatea lui națională și de istoria – alta decât cea oficială, de o artificialitate depășită deja, predată prin școli – a țării sale. Cum am cucerit viața este un exemplu deosebit al puterii spiritului românesc de a izbândi în viață în pofida tuturor obstacolelor.

  • Minusuri

    Un lucru interesant cu privire la postfață: Mirela Corlățan oferă niște detalii foarte interesante despre viața lui Delafras și a familiei sale după anul 1937, cu toate acestea însă, când face referire la unele evenimente descrise chiar de autor în carte, le schimbă. Un exemplu este motivul pentru care lui Delafras i-au fost extirpate două coaste: deși autorul povestește despre răceala gravă de care a suferit pe front, care l-a trântit la pat câteva luni, urmată de o infecție care a dus la extirparea coastelor, Mirela Corlățan spune că s-a ales cu două coaste tăiate: „după ce a fost rănit și a văzut moartea cu ochii”. Evident, această inconsecvență cu textul pentru care a scris-o, nu-i scade postfeței cu nimic valoarea.

  • Recomandari

    După cum spuneam și mai sus, recomand autobiografia de față românilor care mai cred în românism. Dacă sunteți interesați de istoria României dinainte de perioada comunistă, cartea aceasta oferă o viziune în interiorul societății, acolo unde istoria predată în școli nu prea pătrunde.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Marius spune:

    Interesant personaj, merci de prezentare. Un exemplu despre cum prospera Bucureștiul interbelic. Acum este alt oraș, sau de ce nu mai funcționează rețeta?

    raspunde

    • Ovidiu Leonte spune:

      Cred că este vorba în totalitate de țară. Condițiile sunt radical diferite. Din păcate, prin muncă cinstită – ca cea depusă de Delafras – nu se poate face nimic, pentru că sistemul nu permite. Știu din experiențe proprii, nu din povești auzite și interpretate.
      Poate, totuși, vor reveni acele zile…

      raspunde

      • Mihaela Georgescu-Delafras spune:

        Draga Domnule Ovidiu Leonte,
        Din tot ce am citit despre noua editie a cartii bunicului meu, pe care sora mea si cu mine am scos-o in toamna anului trecut, sau despre biografia lui, randurile dumneavoastra mi se par cele mai potrivite. Va sunt recunoscatoare!

        Mihaela

        raspunde

        • Ovidiu Leonte spune:

          Dintre toate aprecierile posibile, cele venite din partea persoanelor direct implicate în cartea recenzată sunt, cu adevărat, cele mai valoroase.
          Vă mulțumesc mult pentru aceste cuvinte!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro