Titlu: Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de grație
Autor: Marguerite Yourcenar
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Petru Creţia
Numar pagini: 256
ISBN: 78-606-779-230-0

Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică de Marguerite Yourcenar este una din aparițiile recente, lansate de editura Humanitas, parte a colecției dedicate prozatoarei franceze. Până la această lucrare, Marguerite Yourcenar îmi era străină, limitându-mă doar la niște cunoștințe generaliste. Când am aflat despre acest volum, care înglobează în sine două lucrări,am trecut-o pe lista de priorități livrești. Și nu am regretat.

Marguerite Yourcenar pe numele său adevărat Marguerite Cleenewerck de Crayencour a fost o portavoce scriitoricească care a îmbinat proza cu poeticul sentimental uman. Iată de ce cele două romane introduse în prezenta carte au luat exact forma unor confesiuni speciale. Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică și Lovitura de grație sunt antagonice, pornind din punctul unor trăiri lăuntrice aparte, unor spovedanii ale eroilor centrali.

În cazul primei lucrări, destinul lui Alexis este cu atât mai impresionant, pe măsură ce se decide să renunțe la măști în fața consoartei sale, Monique. Orientarea sa sexuală nu este abordată cumva vulgar, ci denotă mai degrabă o stare de spirit, un substrat emoțional, lipsit de liniște. „Vorbim adesea despre fericirea unui suflet care-ar izbuti să scape în sfârşit de trupul său. Sunt însă clipe când trupul se dezbară de suflet”. Pus în fața unei destăinuiri către sine însuși, acesta calibrează perfect cuvintele, alege cu grijă, menajând parcă impresiile celei care i-a fost prietenă în neștire. Totodată, renunță la anumite stări clișeice și acceptă, în definitiv, starea sa, transformând această incertitudine morală într-o scrisoare aproape timidă, închistată. Probabil acest procedeu scriitoricesc a venit să reflecte o realitate a acelor vremuri, când romanul s-a născut, timpuri în care astfel de dezvăluiri erau pedepsite cu oprobriu.

Dacă în cazul lui Alexis observăm o dualitate soț-soție, în cazul istoriei din Lovitura de grație ne ciocnim, cu toată forța stărilor lăuntrice, de un trio amical și frățesc, în care debitează confesiunile născute din rivalitate și frustrări. Îi avem în prim plan pe Éric, Sophie şi Conrad, a căror istorie se împletește și temporal, și circumstanțial. Fiecare dintre ei duce o luptă cu sinele și cu externul care îi atinge, toată drama fiind construită pe fundalul unui război de identitate și emancipare. Destul de simbolic, mai ales în contextul în care prezentul volum al lui Yourcenar este impregnat de problematici sensibile. Avem practic în față o temniță a dragostei colective, ale cărei forme sunt duse la un extrem emoțional, incomod. Fiecare dintre ei își revede propriile limite, propriile frământări, îmbrăcându-le în haina unei confesiuni difuze.

Ce am admirat la ambele lucrări este curajul autoarei, care a abordat, în limitele unui frumos literar, niște trăiri umane dificil de înțeles sau de ce nu, de acceptat, căci în ciuda globalizării, noi încă păstrăm anumite rezerve față de stări aduse la frontiera spațiului nostru personal. Stilul autoarei este reconfortant, aproape fluid, centrat pe ființa umană, aflată în poziția unei victime, care și-a asumat propriul destin și care nu are pretenția unei salvări rapide.

Mă bucur că am început relația cu această prozatoare anume de la acest volum, mai ales că îmi place să descopăr cărți incomode, dificile, ele răsfrângând întreg talentul autorului. V-o recomand cu mare încredere!