Portrete din „epoca de aur”

Titlu: Un singur cer deasupra lor
Autor: Ruxandra Cesereanu
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 236
ISBN: 978-973-46-3410-1

Cărți despre cotidianul comunist și despre implicațiile și infiltrațiile regimului în viețile oamenilor s-au tot scris. Ceea ce ne propune Ruxandra Cesereanu este o frescă a personajelor ce au populat acea perioadă, un mic portret pentru fiecare.

Recunosc că volumul nu m-a cucerit de la primele pagini, probabil subiectul sau lipsa de poezie a faptelor a fost de vină, dar ceea ce m-a făcut să continui a fost curiozitatea de a descoperi următorul personaj. Capitolele de doar câteva pagini prezintă câte un reprezentant tipic al comunismului: fugarul din munți, membrul de partid, torționarul, victima, deportatul, securistul, copilul cu cheia de gât, frontieristul etc.

Relatarea ne duce până la evenimentele din decembrie ’89 despre care autoarea are o teorie pe care o prezintă printre rânduri: Revoluție ? Lovitură de stat ? Cât din fiecare ? Unele personaje sunt recognoscibile: cuplul Ceaușescu, noul președinte ales, ceea ce face cartea foarte reală și te trezește puțin din ficțiune.

Au fost pasaje – în special cele care descriu torturile din închisori – care m-au scârbit și mi-au făcut pielea să se încrețească. Atât de veridic le-a scris Ruxandra Cesereanu, cea care a întreprins și o cercetare asupra torturii politice.

Dar sentimentul general pe care mi l-a lăsat cartea a fost acea de neputință. Neputința de a te opune unui sistem uriaș, monstruos, care te strivește dacă nu te integrează. Neputința de a-i face pe unii oameni să înțeleagă cât de greșită este calea lor. Neputința în fața nedreptăților ce au avut loc. Și mai ales acuta neputință în fața celor ce par să fi uitat.

Eu n-am trăit nici măcar o zi în comunism. Cel puțin nu conștient. Tot ce-am aflat despre regim, am aflat din cărți. Iar volume precum Un singur cer deasupra lor mă transpun total în timpurile acelea pe care mi-e greu să le concep. Cum ar fi fost să nu pot spune orice fără să risc viața mea sau a familiei ? Să nu am informații ? Să nu am libertate ? Oare îmi pot imagina.... ?

Ce am apreciat nespus la această carte este faptul că autoarea a oferit și oaze de liniște, momente de respiro între pagini care te încrâncenează. Inocența unui copil care își face joc și bucurie din orice, chiar și din drumul deportării; dragostea unor adolescenți care se consumă departe de lume și de reguli...

Vă recomand și acest intervi cu autoarea