Scris de Roxana Turcitu • 29 October 2013 • in categoria SF/Fantasy
De seria autoarei Karen Marie Moning auzisem de foarte multă vreme, iar părerile mai mult decât entuziaste ale unora dintre cititori m-au făcut foarte curioasă să descopăr despre ce este vorba în poveste. Febra Neagră, primul volum din seria Mackayla Lane este un amestec de elemente „wow” cu unele aspecte destul de banale.
Pe cât de bine reușește autoarea să creioneze acea lume ascunsă pe care o descoperă protagonista, pe atât de slabe mi s-au părut personajele. Nu aș putea să spun că Febra Neagră nu este un volum bun, dar consider că are anumite goluri tocmai din cauza protagoniștilor. Totuși, ținând cont de faptul că spre final încep să se întrezărească ceva schimbări în ceea ce îi privește pe aceștia, bănuiesc că volumele următoare vor fi cu mult deasupra primei cărți, care poate fi considerată doar o introducere în povestea creată de Karen Marie Moning.
Autoarea aduce în atenție o eroină în stil Barbie: MacKayla Lane, tânără, blondă, bronzată, fără absolut nicio grijă în lume, cel puțin dacă nu încadrăm dispariția de pe piață a ojei preferate la categoria griji. Însă viața ei roz este răsturnată deodată de vestea că sora sa, Alina, plecată la studii în Irlanda, a fost victima unei crime. Cum poliția pare să claseze cazul rapid, din lipsă de indicii, Mac ia decizia să plece în orașul în care a murit sora sa pentru a afla adevărul. Mai ales că între timp, ascultă și un mesaj misterios lăsat de Alina în ultima ei zi de viață. Însă odată ajunsă acolo, descoperă cu totul altceva: o lume ascunsă, care trăiește în umbra celei normale, un univers în care creaturi supranaturale de toate soiurile sunt în plin război și plănuiesc să distrugă lumea noastră.
Mi-a plăcut enorm modul în care autoarea împarte și clasează toate speciile de Fae, iar descrierile fiecărei creaturi pe care o întâlnește Mac sunt exemplare. Întregul sistem de organizare al ființelor Fae este bine explicat, chiar dacă în primă fază multitudinea de informații poate părea derutantă. Însă pe măsură ce te adâncești în poveste înțelegi tot mai clar totul despre Fae: cine sunt, de câte feluri, cum se organizează, ce capacități au, ce planuri execută, ce dorințe au sau care este importanța obiectelor de origine Fae aduse în această lume. Cum Mac nu are habar inițial despre aceste secrete, iar viața îi e pusă în primejdie încă din primele zile în Irlanda, ajungem să facem cunoștință cu Jericho Barrons, un bărbat misterios care o va introduce pe eroină în acest univers și o va invăța să supraviețuiască.
Spuneam mai devreme că ceea ce nu mi-a plăcut au fost protagoniștii. Trecând peste clișeul „eroină inocentă care nu știe ce ființă specială este de fapt” și „protagonist atotcunoscător, misterios și fermecător care o salvează de la moarte și apoi o inițiază în tainele noii lumi”, pe care aș fi putut să le ignor poate, trebuie să spun că nici personalitățile lor nu strălucesc. Jericho Barrons este mai mult un personaj tip decât un protagonist construit cu grijă: aflăm despre el că este misterios, frumos, sexy, bogat și puternic și în ciuda înțepăturilor dintre el și Mac, este dispus să o ajute pe aceasta. Însă Barrons este doar un tipar. Nu are substanță, nu iese deloc din limitele unui astfel de personaj tip, nu ajungi să îl cunoști deloc. Desigur, înțeleg și intenția autoarei de a păstra intactă aura de mister din jurul sau, tocmai pentru că nici până la final nu ne este dezvăluit cine sau ce anume este Barrons.
Iar în ceea ce o privește pe Mac, nu portretul ei de Barbie a fost cel care m-a deranjat. Dimpotrivă, mi s-a părut interesantă și originală imaginea ei inițială. Însă... Mac nu evoluează, iar multe dintre acțiunile ei sunt lipsite de logică. Pornind de la plecarea ei în Irlanda fără niciun plan și continuând apoi cu toate deciziile pe care le ia din clipa în care începe să pătrundă în lumea secretă Fae. Mai mult, aparenta ei evoluție este una forțată. Fiecare pas înainte pe care îl face se datorează doar insistențelor lui Barrons. Mac acceptă propunerile acestuia doar obligată de împrejurări, fără să conștientizeze pe deplin importanța lor. Mult mai preocupată este să își asorteze noua coafură cu lacul de unghii de exemplu. Probabil genul acesta de gânduri superficiale sunt menite să ofere o transformare lentă a eroinei și senzația că aceasta este încă ancorată într-o mare măsură în trecutul obișnuit în care a trăit mai mult de 20 de ani. Însă contrastul cu starea pe care ar trebui să o aibă din cauza pierderii Alinei și a șocului datorat descoperirii lumii Fae este mult prea mare pentru a păstra impresia de naturalețe.
Un aspect discutabil este acela că interesul lui Mac pentru lumea Fae este minim și nu dă niciun semn că și-ar dori într-adevăr să afle cât mai multe despre acest subiect. Însă cel puțin atitudinea aceasta o înțelegi cu ușurință. Odată ieșită din zona de confort, în sufletul eroinei se duce o continuă luptă între nevoia de a ști totuși adevărul despre moartea surorii sale și dorința de a o lua la fugă până când toate grozăviile pe care le descoperă vor fi doar o amintire urâtă.
Spre final, am avut impresia că îmi lipseau câteva pagini din roman. Sunt inserate două scene atât de diferite de restul cărții încât ai impresia că acestea au fost parcă decupate dintr-o altă poveste și suprapuse peste Febra Neagră. Nu voi menționa care anume, tocmai pentru a nu vă strica plăcerea lecturii, dar sunt destul de sigură că oricare cititor va remarca faptul că aceste scene fac notă discordantă față de restul poveștii.
Ultimele pagini oferă parcă un ton diferit, care sugerează fin o posibilă transformare în atitudinea personajelor. Putem presupune că întâmplările recente încep să aibă un ecou în mintea protagonistei, așa că cel mai probabil următorul volum va aduce o schimbare majoră în bine.
Foarte interesant este faptul că aspectele legate de lumea Fae, de războiul care stă să înceapă și de intențiile tuturor acestor ființe supranaturale, deși explicate foarte bine, reușesc să rămână în mare parte ascunse, învăluite într-o aură de mister. De aceea spuneam la începutul recenziei că Febra Neagră este clar o introducere în poveste și nicidecum o parte amplă a acesteia. Autoarea nu grăbește acțiunea, ci își ia timp să creeze și să dezvolte întreaga intrigă, fără să dezvăluie prea mult deodată. În același timp însă, oferă îndeajuns de multă acțiune și suspans încât cititorii să fie captivați și să își dorească să descopere cât mai repede ce se va întâmpla mai departe.
Trailer:
O lume fantastică realizată în mod exemplar, o intrigă atent conturată și un ritm alert, în ciuda secretelor pe care autoarea nu doar că le păstrează, ci chiar le accentuează până la final.
Portretele personajelor principale.
Iubitorilor de fantasy care s-au săturat de vampiri și vârcolaci și își doresc să pătrundă într-o lume nouă, plină cu ființe supranaturale originale, desăvârșit creionate.
Copyright ©2011 Bookblog.ro