Titlu: Minunata lume nouă
Autor: Aldous Huxley
Rating:
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Andrei Bantaş, Suzana Bantaş
Numar pagini: 480
ISBN: 973-681-166-2

(ediţia în limba engleză)

Literatura secolului XX ne-a lăsat multe viziuni pesimiste asupra viitorului omenirii şi puţine optimiste. Dacă de la sfârşitul Evului Mediu până în secolul al XIX-lea literatura abundă în utopii (Utopia lui Th. Morus, Cetatea soarelui, de Campanella, Gargantua şi Pantagruel - Rabelais, Călătoriile lui Gulliver - Swift etc.), secolului XX pare să-i fie caracteristică distopia (prin H.G. Wells, A. Zinoviev, A. Huxley, Ray Bradbury, G. Orwell, Andrei Platonov etc.). De ce acest lucru?

Utopiile (prin Th. Morus, Campanella) apar spre sfârşitul Evului Mediu, fiind legate de începutul Renaşterii, de perioada marilor descoperiri geografice, ca substrat istoric, cultural, social. Ele pot fi considerate şi alternative imaginare la proiectul de fericire socială al Evului Mediu, care se destramă în perioada respectivă. În modernitate, odată cu industrializarea, utopiile se transformă în distopii, mai ales în domeniul literaturii de anticipaţie, ele reflectând teama autorilor de un viitor în care omul eşuează: devenind sclavul unei maşini (H.G. Wells), instrument al unui stat totalitar (Orwell, Zinoviev), creaţi prin inginerie genetică pentru a îndeplini anumite funcţionalităţi într-o societate utopică ştiinţifică (Huxley) - sau "de-culturalizaţi", "de-spiritualizaţi", într-o lume în care cărţile sunt interzise iar oamenii devin "captivi" ai televizoarelor, ai distracţiilor, pentru a fi egali între ei şi a fi feriţi de "pericolul gândirii" (Ray Bradbury).

(Citeşte mai mult pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie)