Titlu: De neînvins
Autor: Laura Hillenbrand
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Roland Schenn, Roxana Claudia Olteanu, Tomas Ritner
Numar pagini: 624
ISBN: 978-606-862-361-0

Cartea Laurei Hildebrand se deschide la dedicația „Pentru cei răniți și pentru cei pierduți”. Eu aș adăuga: pentru cei curioși, pentru cei cărora nu le vine să creadă, dar mai ales pentru cei care doresc să știe și, poate, să înțeleagă. Personal, după ce cartea s-a sfârșit, însă gustul amar și țiuitul urechilor au continuat, am crezut, dar nu am înțeles. Am fost departe de a înțelege cruzimea fără margini și violența gratuită, însă am admirat fără tăgadă curajul, perseverența și anduranța.

Cumpără titlul în engleză

Ale cui? Nu doar ale protagonistului, Louis Zamperini. Această carte nu e nici pe departe doar despre el. Este și despre fratele lui, Pete; despre camaradul său, Phil; despre soția sa îndelung răbdătoare, Cynthia; despre familia și prietenii săi, despre superiorii și colegii săi, despre cei care i-au pus firea la încercare și nu au reușit să-l înfrângă. De neînvins este o carte despre toți oamenii care au trecut prin încercări care ni se par desprinse din cele mai negre coșmaruri, și totuși au supraviețuit, și poate fi un semnal de alarmă cum că asemenea lucruri continuă să se petreacă în lume, și nu vor înceta, fiindcă – probabil – excesele și lupta pentru putere și dominanță fac parte din firea umană.

Cine a fost Louis Zamperini? Fiul unor emigranți italieni în California, participant la Jocurile Olimpice de la Berlin (1936), pilot de avion de luptă în al doilea Război Mondial – supraviețuitor al unei derive de 47 de zile și a lagărelor de concentrare japoneze. Transformat în erou de această carte, însă și de filmul regizat de Angelia Jolie, a trăit până la 97 de ani și și-a spus povestea remarcabilă, sfâșietoare, povestea multor altor soldați, de multe naționalități, care au luptat sau luptă încă.

Nu pot spune că nu sunt obișnuită cu scrierile marcate de violență și cruzime, fiindcă orice iubitor de Fantasy e „călit”. Cu toate acestea, e o mare diferență între lucrurile despre care știi că sunt imaginate și cele cât se poate de reale. Pe la vreo 12 ani am citit romanele lui Sven Hassel, iar șocul a fost extrem de puternic; totuși, la 29, citind darea de seamă a lui Zamperini și a camarazilor săi de front, trauma a revenit.

O parte a cărții este, totuși, aventură. Dincolo de bogatele resurse biografice despre Louis Zamperini, familia și apropiații lui, sunt descrise cu minuțiozitate peripețiile sale de tânăr zurbagiu, atitudinea sa lejeră față de viață în general și șotiile comise în compania camarazilor de pe stradă și, ulterior, din armată. Chiar și după izbucnirea războiului, când tonul cărții devine, inevitabil, dramatic, pilotul Zamperini reușește să rămână deseori cu zâmbetul pe buze, pregătit să joace un renghi unuia sau altuia.

După prăbușire, viața în barcă se aseamănă acelor filme în slow motion cu naufragiați. Dar chiar rămas singur cu gândurile sale, dincolo de luptele interioare, Zamperini se luptă îndeosebi pentru supraviețuire, iar tehnicile la care regurge trag puternic de corzile sensibile ale imaginației. Și tocmai când speri că s-au sfârșit chinurile sale, când pământul se vede în zare și răsufli ușurat – pământul promis nu e decât teritoriu ostil, iar eroul este capturat și dus în lagăr.

Este doar prima încercare dintre multele care vor urma.

Nu recomand cartea aceasta persoanelor slabe de înger, care ar putea suferi puternic citind-o. Este de un realism feroce, dar și suficient de obiectivă, prezentând fațetele fiecărui aspect controversat, găsind motivații până și pentru cele mai atroce comportamente. Un studiu la rece al deviațiilor cauzate de traume și situații extreme, cartea este totuși străbătută de o undă puternică de optimism. Am fost cu precădere marcată de cât de departe pot fi împinse limitele unei persoane, în aparență fragile, dacă există un țel care se dorește atins.

Concluzia mea este că voința umană rămâne cea mai de temut forță din univers și că suntem cu toții capabili de lucruri pe care cu greu ni le putem imagina. Iar cartea ar trebui, cu siguranță, să le fie dedicată și tuturor celor care le-au fost alături răniților, invalizilor, celor traumatizați și suferinzi; celor care au răbdat și-au înghițit în sec, care au îndurat nopți de coșmar și zile mohorâte, care au învățat să-și accepte tații, soții și frații așa cum au fost după ce s-au întors... din aproape iad.

• Plusuri

  Deși este o carte prin excelență biografică, cuprinde enorm de multe detalii despre o sumedenie de alte aspecte, inclusiv tactică militară, istorie, cultură și societate.

• Minusuri

  A spune că scenele explicite constituie un minus ar fi greșit, fiindcă într-o asemenea dare de seamă este nevoie să fii direct, pentru a trezi sentimentele potrivite.

• Recomandari

  Pentru pasionații de istorie, de biografii, dar și de psihologie și psihopatologie, întrucât cartea face câteva incursiuni foarte profunde în spiritele brutalizate, dar și în cele ale torționarilor.