Titlu: Patul lui Procust
Autor: Nassim Nicholas Taleb
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Cornelia Dumitru
Numar pagini: 109
ISBN: 978-606-44-0099-4

Patul lui Procust și limitele civilizației contemporane, în aforisme fără cenzură, care pictează în afara regulilor sau împotriva curentului — stil clasic pentru Taleb.

„Tema generală a operei mele o constituie limitările cunoașterii umane, erorile și eșecurile nostime sau mai puțin nostime, apărute atunci când operăm cu elemente aflate în afara câmpului nostru de observație, neobservate și neobservabile — altfel spus, cu necunoscutul; ceea ce se află de cealaltă parte a vălului de opacitate.”, spune Taleb în Postfața acestei culegeri atipice de aforisme și înțelepciune distilată, explicând astfel titlul. Patul lui Procust vorbește umanității despre propriile limitări, biasuri cognitive, preconcepții și chiar inabilități de a-și depăși barierele mentale uneori.

Cu un ton ironic și moralist pe alocuri și o viziune aproape cinică asupra contemporanului, Taleb își asumă rolul de observator-oglindă, cel ce trebuie să spună lucrurilor pe nume, chiar dacă merge contra curentului:

Despre etică

Să nu te încrezi în cineva care are nevoie de un venit - cu excepția cazului în care este vorba de salariul minim.

Despre probleme nostime și mai puțin nostime de-ale fraierilor

Pe termen lung e mai probabil să te păcălești pe tine însuți, decât pe ceilalți.

Despre anti-narațiuni

Lucrurile pe care le spui ca să-ți aperi reputația sunt cele care o vatămă cel mai mult.

Despre iubire

Căsătoria este procesul instituțional de feminizare a bărbaților - și de feminizare a femeilor. 

Nu este genul de lectură de făcut dintr-un foc, ci mai degrabă o carte de studiu, pe care să o ții aproape și să o consulți atunci când ai nevoie de o schimbare de perspectivă. Cu categorii precum cele de mai sus și altele ce conțin referiri la hazard, litere, implicit și explicit, Tezeu, succes, stoicism etc., Taleb umple paginile de observații dincolo de tabu sau imediat, pentru a-și lăsa cititorii să se gândească în profunzime la propriile bariere, limitări cognitive, viziuni despre viață, lume, valori și tot așa.

Patul lui Procust este o lectură neobișnuită, care te face să râzi cu dinții strânși, te provoacă, te irită, dar nu te lasă fără un răspuns — sau măcar o întrebare bine plasată, care să te macine câteva zile. 

În loc de concluzie, îl las tot pe Taleb să-și explice intențiile: „De la Iluminism încoace, în marea confruntare dintre raționalism (cum am dori noi să fie lucrurile ca să aibă sens) și empirism (cum sunt lucrurile), am dat vina pe lume fiindcă nu e pe măsura paturilor modelelor ‘raționale’, am încercat să schimbăm oamenii ca să fie pe măsura tehnologiei, ne-am născocit etica în așa fel încât să se potrivească nevoilor noastre de a avea o slujbă, am cerut vieții economice să se potrivească teoriilor economiștilor și am deformat viața omenească pentru a o face să încapă într-o schemă”. 

Chiar dacă nu am fost de acord cu multe dintre punctele de vedere ale lui Taleb, nu pot să îi contrazic raționamentul sau să nu fiu intrigată de criticile sale, mai ales ținând cont de cele de mai sus — de multe ori uităm de arbitrariul regulilor după care ne desfășurăm viața „modernă” și le luăm ca pe un dat „natural”. 

• Plusuri

  Subiectele alese de Taleb — de la viața de cuplu, la succes sau etică și hazard.

• Minusuri

  Tonul ironic al aforismelor uneori distrage atenția de la adevărul pe care Taleb încearcă să îl surprindă.

• Recomandari

  Celor curioși, celor pasionați de filosofie, celor ce vor să fie provocați cu o viziune despre lume complet diferită